„Botezăm” vinul vechi, doar ca să nu se termine? Sau ce înseamnă esența unui monument istoric.

 Capela „Inima lui Isus” din Odorheiu Secuiesc (despre care am mai scris aici) se află în curs de restaurare și urmează să fie finalizată la începutul anului viitor – poate chiar la finele lui 2020, înainte de termen, conform afirmațiilor managerului de proiect Derzsi Laszlo. 

Totul e perfect, nu? Adică... din multele monumente istorice și clădiri de patrimoniu pe care le are România, puține sunt restaurate, iar acesta e unul dintre ele. Majoritatea zac în paragină sau chiar se prăbușesc sub ochii noștri neputincioși (vezi situația turnului bisericii din Rotbav sau a fortificației bisericii din Drăușeni, despre care am scris).

DAR!... Și aici vreau să vă „ridic mingea la fileu”, vreau să îmi spuneți voi ce părere aveți, după ce veți citi cu atenție cele de mai jos...

Din punctul de vedere al lui Marton Ildiko, de la Direcția de Cultură Harghita, restaurarea Capelei „Inima lui Isus” ridică unele probleme, în principal referitoare la prezervarea originalității monumentului istoric. Pentru că prin restaurare se pierd multe elemente originale, iar altele nu sunt puse în valoare. 

Spre exemplu, această inscripție din anul 1839, de pe frontispiciul capelei, care s-a pierdut prin restaurare – a fost acoperită. Pe de altă parte, Derzsi Laszlo ne spune că pe pereții exteriori ai capelei au fost descoperite, sub tencuială, o serie de înscrisuri (fără valoare artistică, dar cu valoare istorică), ce vor fi puse în valoare în contextul restaurării. 

Marton Ildiko ne spune că s-a descoperit ușa originală de acces în capelă. Pentru că inițial intrarea era în altă parte. Dar că va fi acoperită cu noua tencuială și că nu va fi pusă în valoare, marcată sau redeschisă. 

În privința aspectului exterior, capela – inițial, o proprietate privată – era „un ou alb în iarbă” (exprimarea ne-a plăcut extrem de mult). Iar după restaurare, va fi „un ou în iarbă, înconjurat de alei”. Adică s-a modificat deja zona din jurul monumentului, prin trasarea unor alei și montarea unor bănci (urmează). La început nu exista nimic altceva în afară de o pajiște înierbată, în mijlocul căreia se ridica, plin de decență, micul edificiu. 

Cât de mult din aspectul original suntem dispuși să sacrificăm de dragul comodității pe care ne-o cere modernitatea? Ce mai înseamnă „monument istoric”, dacă avem deja tot confortul timpurilor actuale? Și dacă multe dintre componentele monumentului sunt contemporane cu noi? Nu au un farmec aparte grinzile apăsate de timp, cu crăpăturile lor ancestrale și cu urmele vizibile ale trecerii timpului? Nu sunt mai pline de sens niște ziduri pe jumătate prăbușite, dar „originale”? În locul unor structuri similare, care poartă doar amprentele muncitorilor din șantier? Nu e mai bine să pășești pe piatra tasată de picioarele țăranilor medievali și de copitele cailor îmbrăcați în zale? Chiar dacă nu mai are un aspect perfect nivelat, chiar dacă mai străbate noroiul prin ea... Ce înseamnă să calci pe urmele lui Decebal, de exemplu, sau pe ale lui Mihai Viteazu, dacă nu asta? Preferăm o alee cu piatră bazaltică, proaspăt scoasă din carieră, pe care au mai călcat doar turiștii de dinaintea noastră? Nu cumva chiar uzura aceasta e esența? Nu cumva ea înnobilează locul? Oare o sticlă de vin vechi mai are aceeași savoare, același prestigiu, dacă o tot completezi cu vin nou, pe măsură ce se consumă vinul original?

Marton Ildiko e de părere că restaurarea Capelei „Inima lui Isus” s-a făcut cu acceptarea unor compromisuri care afectează exact esența monumentului istoric. Și nu e singurul caz, din păcate. Direcția de Cultură Harghita a atras atenția asupra unor abateri, atât de la aspectul original, cât și de la proiectul aprobat pentru restaurare. Și totuși, lucrurile merg înainte. Derzsi Laszlo ne asigură că există o relație foarte bună și o comunicare eficientă între toate instituțiile implicate – de la Primărie, la Protopopiatul Romano-Catolic, la Direcția de Cultură. 

Tot de la el am mai aflat că în Casa Portarului (care face parte din complex) va fi amenajată, cu sprijinul Muzeului Haaz Rezso din localitate, o expoziție modernă, cu gadgeturi și tehnologie actuală, referitoare la evoluția religiei romano-catolice în zonă. O expoziție care promite să atragă turiști și să îi farmece în special pe cei mici (avizi de tehnologie și, altfel, destul de îndepărtați de istorie) – adăugând astfel un plus de valoare monumentului istoric. Intenția este, bineînțeles, creșterea numărului de vizitatori și promovarea istoriei locale – o intenție onorabilă și perfect justificată.  Pentru că ce înseamnă istorie, ce înseamnă trecut, dacă el se prăbușește în uitare, dacă nu mai captează interesul nimănui?

În privința cifrelor și datelor concrete, restaurarea se realizează din fonduri europene, are o valoare de aproximativ 1,3 milioane lei, a început în octombrie 2018 și e planificată fi finalizată în aprile 2021.

Le mulțumim tuturor celor intervievați – d-rei Marton Ildiko, de la Direcția de Cultură Harghita, lui Derzsi Laszlo, managerul de proiect al restaurării capelei „Inima lui Isus” și lui Fulop Szekely, director tehnic în cadrul primăriei Odorheiu Secuiesc, pentru disponibilitatea și deschiderea de care au dat dovadă – fără aportul fiecăruia dintre ei nu am fi reușit să ajungem la esența problemei prezentate mai sus. Și vă rugăm pe voi – cititorii noștri – să vă spuneți părerea. Cum e mai bine? Să ne păstrăm monumentele în forma actuală, chiar dacă ele arată așa? Marton Ildiko ne spune că se acordă fonduri și pentru conservare, nu doar pentru restaurare. Deci se pot obține bani doar ca să „înghețăm” timpul obiectivelor de patrimoniu pe care le mai avem – nu neapărat ca să le completăm și să le „îmbunătățim” ca aspect. Pentru că „o cetate reinventată se vizitează o singură dată”, pe când o cetate conservată ar putea deveni ceva unic, „care să te determine să o vizitezi periodic”. 

Vă îndemnăm să vă rezumați la un acord / dezacord cu punctul de vedere al uneia sau alteia dintre părți - fiecare dintre noi are dreptul la o părere și la respectul celorlalți pentru ea, chiar dacă au o opinie diferită! Credem cu convingere că reușim să dezbatem idei, nu să aruncăm cu noroi. Și vă mulțumim în avans pentru asta!