TRAGEDIE! Distrugeri URIAȘE și daune ireversibile. Cine plătește?!

Totul s-a petrecut într-o zi obișnuită de la finele lui octombrie 2019. Nimic nu prevestea nenorocirea care urma să se întâmple... Era o zi  poate prea călduroasă pentru luna octombrie, așa cum deja ne-am obișnuit. Poate era puțin înnorat. Liniștea calmă din vatra satului nu era tulburată decât de ciripitul unor vrăbiuțe, agitându-se prin praful drumului. Era luni. Lunea nici iarba nu crește, o știe tot românul. O știau și vrăbiile, așa că nu făceau nimic altceva în afară de gălăgie...

Totul a pornit, poate, de la o pală de vânt ceva mai vârtoasă. Poate de la o vrabie sau un porumbel cu burta mai plină... Nu se știe care

a fost picătura ce a umplut paharul. Cert e că, în liniștea zglobie a zilei, a bubuit pe neașteptate un tunet groaznic. Un tumult cutremurător și-a ridicat glasul de uriaș, un uruit de bolovăniș plecat la vale fără control, iar pământul s-a cutremurat sub zgomotul înfiorător de piatră și mai apoi de metal contorsionat și sticlă spartă. Pentru câteva secunde, cât o eternitate, totul a amuțit. Până și vrăbiile. Cu sufletele înghețate de spaimă, toată lumea încerca să înțeleagă ce s-a întâmplat. De unde a venit, pe nepusă masă, sfârșitul lumii?

În fapt, nu s-a întâmplat nimic deosebit. Le cer scuze cititorilor mei pentru pierderea de timp pricinuită până acum. Știu, titlul v-a atras. Tocmai de aceea l-am ales așa. 

A fost doar un zid de piatră, vechi de 800 de ani, care și-a dat obștescul sfârșit, obosit de atâta așteptare. Un alt monument istoric pus la pământ de indolența noastră. Nicio tragedie. Nicio pierdere. În cădere, zidul a luat cu el și mașina unui localnic. Fără ocupanți în ea, din fericire. Atât...

Înalt de 5-6 metri, gros de un metru – un montru de piatră! – ajunsese în ultimii zeci de ani epava măreției pe care o reprezentase la început.  I-au trântit în piept decorația de „monument istoric de importanță națională” și l-au lăsat în agonie, la fel cum l-au găsit. Cine mai are azi nevoie de ziduri de apărare? Nimeni. Cine să le mai cerceteze trecutul? Și pentru ce?

Zidul bisericii evanghelice din Drăușeni (da, exact! unde e Drăușeniul ăsta de care n-a auzit nimeni?) s-a prăbușit pe 28 occtombrie 2019, avariind, în cădere, un autoturism parcat la umbra sa. O știre mică, postată pe un site de știri local – din Brașov, pentru că Drăușeni e în județul Brașov – și atât. Fără șoc și fără groază. Fără emoții. A trecut în neființă uitat de toată lumea, și mai ales de urmașii celor pe care i-a apărat cu credință timp de sute de ani. Dar nu chiar de toată lumea. Unii au avut ceva sentimente față de zidul doborât. Proprietarul mașinii s-a supărat pe el, pentru că i-a stricat mașina. Primarul din Drăușeni s-a supărat pentru că, din sute de ani, tocmai pe mandatul lui i-a venit să se surpe. Direcția de Cultură Brașov s-a supărat pentru că a fost nevoie de o cercetare pe teren și, probabil, de câteva rapoarte. Se poate ca și prefectul să fi fost puțin supărat, dar nu prea mult. Până la Ministerul Culturii n-au mai ajuns decât hârtiile, fără emoții. 

Și asta a fost povestea zidului de apărare al bisericii din Drăușeni. 

Iar întrebarea din titlu? Simplu. Nimeni nu plătește. De ce ar face-o, când nimeni nu e vinovat? Aici, la noi, lucrurile doar se întâmplă. Așa, de capul lor, fără a fi vreodată vina cuiva... Oricum, cine mai are nevoie de ziduri în ziua de azi?

Am avut norocul să îl văd, rănit de moarte, cu doar câteva săptămâni înainte. În urmă cu 4-5 ani, când l-am văzut prima dată, arăta exact la fel. Nimeni n-a făcut nimic. Nici înainte, nici după. 

Dacă vreți să citiți datele istorice despre biserica din Drăușeni și fostul său zid, vă recomand acest articol, bine scris.

Dar mă îndoiesc că va intra cineva... la urma urmei, dacă nu vă „momeam” cu titlul grandios și cu prima imagine „de groază”, câți dintre voi ați fi accesat articolul? Chiar aștept răspunsurile voastre – sincere! – la comentarii. Promit că încerc să nu mă supăr. 😇