Merită monumentele istorice ale României să fie restaurate sau nu? Ce înseamnă, de fapt, restaurarea unui obiectiv de patrimoniu? Nu interferăm, oare, cu istoria sa, cu evoluția sa, nu îi alterăm oare cursul existenței? Pentru că și clădirile au un parcurs similar cu al oamenilor: se „nasc”, trăiesc, îmbătrânesc, mai suferă câte o intervenție chirurgială pe ici, pe colo (funcțională sau estetică), apoi își dau obștescul sfârșit. Am discutat recent cu mai mulți specialiști în domeniu despre un monument istoric de importanță națională (conform clasificării Listei Monumentelor Istorice) – Capela „Inima lui Isus” din Odorheiu Secuiesc, aflată în curs de restaurare. Era nevoie de această intervenție? Cât își pierde din originalitate obiectivul? Va mai rămâne ce a fost, sau se transformă în aO ltceva? Și pornind de aici, ne-am permis să generalizăm. În cazul oamenilor, un botox, lipoabsorbții, silicoane, inele gastrice și înlăturarea chirurgicală a ridurilor deja pun o etichetă de falsitate. Se aplică și la clădirile monumente istorice?
Ca și argumente general valabile, pro-restaurare (acestea fiind cele mai evidente): sunt readuse la viață monumente istorice și clădiri părăginite, aflate în stare de degradare, iar ulterior pot fi valorificate turistic. Și rămân ca moștenire celor care vin după noi. Reconstruim cetăți și castele distruse de timp, pe care nu le-am fi văzut decât în ilustrații. Ne salvăm istoria, o conservăm, o perpetuăm și o cinstim.
Argumentele contra: uneori, modificăm însăși esența monumentului restaurat. Îl transformăm în altceva, ce nu a fost niciodată până acum. Schimbăm lemnăria, pentru că e putredă. Înlocuim țigla, pentru că e veche și spartă. Punem tencuială nouă, pentru că cea veche e căzută. Schimbăm cărămizi, reconstruim ziduri din pietre - aceleași sau altele. „Reîmprospătăm” vopseaua picturilor, pentru că e afumată sau ștearsă. Încetul cu încetul, înlocuim cam totul, sau mare parte. Ce rămâne original? V-ați plimba mai degrabă printre ruinele unei cetăți dacice, prin fostul altar al unei biserici, sau ați păși pe aleile pietruite ale unei clădiri din care doar aspectul a mai rămas vechi?
13 Comentarii
Daca inlocuiesti fiecare parte dintr-un lucru, bucata cu bucata pana cand nu mai e nimic sau aproape nimic din original, poate fi obiectul modificat considerat a fi originalul?
RăspundețiȘtergerePe scurt, parerea mea este ca tine mai degraba de simbolismul monumentului. Acesta este legat de aspectul sau si ramane acolo chiar daca lemnul putred e inlocuit si pietrele sparte sunt schimbate. Singura chestie este ca edificiul restaurat trebuie restaurat folosind tehnici folosite la momentul cand a fost construit si trebuie sa pastreze esensa monumentului initial.
Restaurarea capelei respective nu prea pastreaza esenta monumentului respectiv din cauza materialelor folosite, chit ca acea carare in plus pare ok sa ajute oamenii sa exploreze un pic.
Sunt insa si unele care sunt si mai ingrozitoare, precum restaurarea cetatii de la Capidava, care a fost distrusa prin resturare in care s-a folosit bitum, blocuri de BCA si intarituri de fier, lucruri care nu au nicio legatura cu perioada cand a fost construita (si ulterior reconstruita).
În primul rând, mulțumesc pentru comentariul detaliat. Din ce am discutat cu unii specialiști, se poate face doar conservare, nu neapărat restaurare. Evident, de la caz la caz. Ce simbolizează un monument istoric? Am impresia că, mai nou, doar potențial turistic. :) Și atunci, oare n-ar fi mai bine să le dăm un obiectiv turistic „identic”, în care să se poată face cam orice? Și să lăsăm monumentul să-și ducă viața (și moartea...) în mod natural?
RăspundețiȘtergereMăcar să conservăm ce avem dacă nu suntem în stare să restaurăm așa cum trebuie!
RăspundețiȘtergereEste greșit să compari restaurarea cu operații estetice opționale (botox, lipo, silicoane) pentru că ele sunt de maximă necesitate (înlăturare unui neg de pe pleoapă, buză despicată, prostetice), dar există patru posibile metode de rezolvare vis-a-vis monumente istorice: conservare, reabilitare/restaurare și reconstrucție.
RăspundețiȘtergereConservarea înseamnă menținerea tuturor elementelor inițiale existente, de la decorații la mortarul cărămizilor, iar intervenția este strict unde este necesar pentru a opri deteriorarea. Cel mai des este folosit când clădirea este într-o stare foarte bună dar și în siturile arheologice.
Reabilitarea înseamnă modificarea funcțiunii clădirii pentru menținerea integrității clădirii și evitarea demolării sale din considerente imobiliare, iar intervenții noi pot fi permise cât timp nu aduc daune materialului existent. Un exemplu ar fi Halele Carol sau (câteva clădiri din) centrul vechi din București.
Restaurarea caută aducerea clădirii la un anumit moment din viața sa. Un exemplu ipotetic, biserica "gotică" tipică de la noi: începută în stil romanic sau bizantin prin sec. al XIII-lea fără nici un turn la intrare, suferă modifcări de aspect să arate gotică inclusiv ridicarea a două tunuri la intrare în oglindă (din care doar unul este terminat), apoi suferă modificări prin sec. al XIX-lea când i s-a ridicat și celălalt turn "că așa ar fi vrut să arate". Dacă majoritatea vieții sale a fost "gotică" cu un singur turn terminat, se înlătură turnul adăugat și se readuce la nivelul pre-intervenție sec XIX. Adăugiri sunt inevitabile, dar sunt făcute strict pe baza dovezilor arhivistice.
Reconstrucția este cea mai grea și substanțială, folosită când clădirea este ruină și se folosesc materiale noi pentru readucerea formei clădirii și memoriei locului. Exemplu ar fi centrul istoric al Varșoviei sau Dresda ce a fost ras în al doilea război mondial.
Totodată, intervenția nouă este clar vizibilă, și reversiblă, bazată pe un studiu arhivistic imens, nu se inventează elemente noi și sub nici o formă nu aduci daune materialului existent. Pentru elementele față de care nu se pot găsi argumente arhivistice solide, nu se fac. Dacă știi că era un perete acolo cu elemente decorative, dar nu știi cum arătau decorațiile, faci un perete alb. De asemenea, intervenția nouă este aproape întotdeauna reversibilă și vizibilă.
Mulțumim pentru clarificări și explicații! Ce găsesc eu inacceptabil e faptul că orice intervenție, fie ea restaurare, reabilitare sau conservare, trece, în stadiul de proiect, printr-o grămadă de comisii și comitete de avizare și aprobare. Apoi lucrările sunt supravegheate (teoretic!) de specialiști. Iar la final se face o recepție. Si totuși, după toată birocrația asta, foarte multe intervenții prost făcute "trec" - sunt acceptate. În toată țara. Asta dă măsura incompetenței, corupției și nepăsării la multe niveluri. Și mă sperie măsura asta!
ȘtergereAm sa fiu eu avocatul diavolului si am sa zic ca nu, nu merita restaurate toate monumentele istorice din banii statului. Daca acestea sunt facute prin ONG-uri sau donatii, nu este problema mea. Dar va rog sa nu mai veniti cu idei de a cheltui banii din taxe care au un ROI indoielnic. Ideile de mandrie nationala si patrimoniu istoric nu tin de foame si sunt folosite numai ca sa manipuleze masele si sa imbogateasca baietii destepti care fac afaceri cu statul.
RăspundețiȘtergereAdica dintre toate problemele Romaniei (educatie, sanatate, lipsa infrastructurii, etc.) pe ce loc ar trebui sa vina si monumentele istorice? Si mie imi pare rau ca se distruge cetatea lui Decebal, dar as prefera o autostrada in loc.
Îți înțeleg punctul de vedere. Totuși, problema nu se pune "Cetatea lui Decebal sau autostradă?". Ar fi loc pentru toate. Plus că unele lucrări sunt făcute din fonduri private (statul a cam retrocedat tot, din păcate). Dacă nu suntem în stare să întreținem noi, dacă nu putem să restaurăm, măcar să îl obligăm pe proprietar să facă treaba asta bine! Nu e ca si cum cineva l-a forțat să primească fără voie clădirea sau clădirile în cauză! A fost un act asumat si le-a primit gratuit înapoi.
ȘtergereLa unele monumente se poate face doar conservare, nu restaurare. Insa tot trebuiesc facute reparatii ici si colo. Grinzi putrezite nu pot fi conservate, trebuiesc inlocuite altfel cade cu totul locatia. Un alt exemplu, acum cativa ani stiu ca era o stire cum ca fusesera inlocuite manerele de la usi de la Castelul Peles. Nu mai gasesc poza din pacate, dar manerele vechi erau asa tocite ca aproape nu mai erau utilizabile.
RăspundețiȘtergereDin pacate in Romania lasam multe monumente pana la stadiul in care sunt aproape daramate si abia apoi le restauram cu tehnici din secolul curent. Din cauza asta trecerea de la un obiectiv aproape daramat la unul care pare a fi construit acum bate foarte tare la ochi. Daca s-ar folosi tehnici de atunci si s-ar inlocui doar ce e nevoie sa fie inlocuit ar fi ok.
Corect. Lucrurile făcute la timpul lor, corect și chibzuit, se văd. La fel și cele făcute de mântuială... Și atunci, mai bine nu facem decât minimul necesar acum. În speranța unor vremuri în care cineva o să vină și o să vrea să le facă bine si chibzuit. Altfel, până vin vremurile respective, "cineva"-ul acela n-o să mai aibă ce face. Multe intervenții sunt de fapt distrugeri, unele ireversibile.
ȘtergereOrice are potential turistic / istoric merita. Si orice e traditional are potential.
RăspundețiȘtergereFoarte de acord! Dar contează foarte mult cum! Iar momentan văd prea multe exemple de "așa nu" că să îmi mai doresc să se facă!
ȘtergereTu te-ai duce sa vizitezi Veneția dacă te-ar pune italienii să vizitezi o copie construită pe mal? Sau Turnul Eiffel dacă în loc sa vizitezi originalul ar trebui să vizitezi o copie aflată la 3 km distanță?
RăspundețiȘtergereÎnțeleg cam ce vrei să zici, dar ii o idee lipsită de sens. Adică tu pui problema "Dc să vizitezi Turnul Eiffel in Franța și să suferi de prețuri scumpe și aglomerație, când poți să vizitezi copia aia din Ialomița, construită in mijlocul câmpului?"
Inafara de Peleș, Sibiu și Sighișoara, și în ultima vreme văd că și Oradea, toate obiectivele turistice de la noi sunt prea puțin vizitate, pentru ceea ce sunt. Inclusiv obiectivul care l-ai pus in postarea originală (am uitat cum se numește, dar cred ca ii în Covasna) probabil îi vizitat de maxim câteva zeci de oameni pe an. Dc nu ne punem problema de "hai să vedem cum putem să promovăm toate obiectivele turistice pe care le avem", in loc sa inventam tot felu de alte chestii.
Nu stiu, dupa parerea mea o replica moderna nu are niciun spirit. Chiar daca o ruina a fost renovata de n ori in ultima mie de ani, e o senzatie aparte sa mergi si sa o "traiesti". In schimb un sistem modern care sa educe poate fi instalat langa sau in cadrul muzeului, cum se face in vest.
Eu 90% fac turism istoric/cultural ca nu ma intereseaza plaja, dar nu ma obosesc sa fac sute de kilometri pt o replica. Daca ce a fost nu mai exista, ma uit la replici si modele 3D in documentare fara sa cheltui niciun ban.
Gandeste-te la obiecte istorice care se vand. Pe ce ai da 400 de euro: o moneda de argint veche de 2000 de ani din Grecia antica, sau replica made in China? Eu unul n-as vrea nici gratis replica ca nu inseamna nimica pt mine si nici macar nu-s colectionar.
Înțeleg ce spui. Totuși, originalul implică multe restricții și limitări, precum și - uneori - întregi zone care lipsesc și care te-ar putea ajuta să înțelegi epoca respectivă, să o trăiești, să o simți. Intr-o replică integrală din apropierea originalului nu ar exista limite... De la reconstrucții integrale la toate gadgeturile și posibilitățile oferite de tehnica actuală, la actori, re-enactment, reconstituiri 3D la fața locului - you name it. S-ar putea ca replică să câștige "războiul" cu originalul, mai ales în ochii generației tinere. În plus, nu ar exista un război. Doar mai mult spațiu la monumentul original, din moment ce publicul se poate împărți în două. N-ai vrea să nu mai stai 2 ore la coadă la Vatican sau la altă minune arhitecturală super-aglomerată? Eu zic că sunt și beneficii. Iar monumentul își reduce considerabil din uzură, ceea ce iarăși e un câștig.
ȘtergereAșteptăm să ne împărtășești opinia ta, cu convingerea că știi deja regulile de conduită care se aplică și în viața reală și în on-line.