Îngeri încremeniți ce, parcă, și-au uitat menirea sub atâtea gânduri nocive și alergânde. Îngeri ce nu-și mai pot deschide aripile pentru a obloji sufletele încărcate. Îngeri ai căror ochi sunt scurși, iar hainele scorojite de neputință. Îngeri ale căror ferestre, ce ar trebui să funcționeze ca un portal, au fost închise, încătușate în ignorare.
Mă uit, și parcă, intensitatea ideii și a frumuseții creației a căpătat iz de resemnare veșnică. Ploile, timpul și dezinteresul au știrbit scopul, grandoarea arhitecturală și sensul protecței. Sunt îngeri căzuți în desuetudine, căci în locul lor apare deseori, dizgrațios, prostul gust, iar arhitectura unei epoci vechi dispare sub negura eroziunilor naturale și umane.
Casele cu îngeri respiră agonic într-o ultimă zbatere a înverșunării de a mai atrage o privere. Și nici că sunt protejate cumva de o lege sănătoasă a patrimoniului.
1 Comentarii
Felicitari, avet condei!
RăspundețiȘtergereAșteptăm să ne împărtășești opinia ta, cu convingerea că știi deja regulile de conduită care se aplică și în viața reală și în on-line.