Muzeul Satului Brănean ar putea fi redeschis week-end-ul acesta

 Conform afirmațiilor directorului Muzeului Național Bran – Mihail Gorgoi – Secția Etnografică a muzeului (sau Muzeul Satului Brănean, cum i se mai spune) ar putea fi redeschis(ă) din 17 aprilie, doar pe durata week-end-urilor. 

Vestea este doar pe jumătate bună, pentru că – după cum unii dintre voi știu deja – situația Secției Etnografice este una extrem de complicată și de fragilă. Terenul pe care e amplasată secția nu mai aparține muzeului. Întreaga poveste o puteți citi aici.

Pe scurt, actualii proprietari au permis muzeului să redeschidă Secția Etnografică doar pe durata week-end-urilor, dar muzeul nu are permisiunea de a percepe o taxă de intrare. Poate veți spune „hei, asta e bine!” dar taxa era de doar 8 lei, preț în care se putea vizita și sediul expozițional de peste drum. Decizia definitivă urmează să fie luată de Consiliul de Administrație al instituției, în perioada imediat următoare.

Pe scurt și la zi, situația Muzeului Național Bran este – după cum ne-a relatat-o astăzi chiar managerul instituției – următoarea: Secția Etnografică este prinsă într-un noian de procese privind dreptul de proprietate asupra terenului pe care este amplasată. Dacă până nu demult proprietarii dețineau doar două treimi din teren, recent au obținut și dreptul asupra celeilalte treimi, printr-o inginerie avocățească ce le-a permis să evite acordarea dreptului de pre-empțiune statului român. Astfel, partea lipsă a fost preluată prin intermediul unui act de partaj, evitându-se astfel întocmirea unui contract de vânzare-cumpărare (care ar fi presupus acordarea dreptului de pre-empțiune, cu „riscul” ca muzeul să își poată achiziționa măcar această treime din teren). 

Actualul proprietar urmează să înainteze muzeului oferta sa, adică suma pentru care ar fi dispus să vândă terenul – o sumă cu multe zerouri, pentru că muzeul nu prea are de ales: deja a fost somat de câteva ori să „elibereze” terenul de exponatele pe care le conține: cele 18 gospodării țărănești incluse în patrimoniul național, imposibil de „mutat” fără a fi distruse. De aceea spuneam la început că este doar o veste pe jumătate bună: într-un final, statul va fi obligat să plătescă pentru a reintra în posesia unui teren pe care l-a avut în proprietate și pe care l-a pierdut în urmă cu câțiva ani, gratuit, fără a se ține cont de faptul că terenul are destinație culturală.

Între timp, muzeul încearcă să valorifice peisajul superb din Secția Etnografică (cu titlu gratuit și doar cu acordul actualului proprietar), prin punerea la dispoziție a decorului pentru promovarea unor tinere talente – mai multe detalii puteți afla aici.

În plus, muzeul este angrenat în alte procese deschise de proprietarii chioșcurilor de suveniruri pe care sigur le știți: cele de la intrarea în Castelul Bran (sau de la intrarea în Secția Etnografică). Dacă până în 2018, jumtate din veniturile obținute din chirii intrau direct în bugetul muzeului, de 3 ani încoace sumele se varsă în conturile statului. Astfel, muzeul a fost văduvit de o sursă consistentă de venituri. În plus, bugetul pe anul trecut a fost diminuat drastic – la fel cum s-a întâmplat cu toate instituțiile culturale. Azi urmează să fie depusă propunerea de buget pentru anul în curs, dar așteptările nu sunt mari... Lipsit de fonduri și de o reprezentare adecvată în instanțe (pentru că nu putem compara onorariile oferite de proprietarul privat cu cele de care poate dispune statul român), muzeul este amenințat cu dispariția de pe harta culturală a României. 

Ce rămâne de făcut? Puțină presiune mediatică ar putea determina oficialii să ia atitudine, iar interesul vizitatorilor ar transmite un semnal puternic celor care au decizia în vârful pixului. Deci vizitați (măcar) Secția Etnografică, dacă nu ambele secții ale Muzeului Național Bran!