Ce se poate face acum, dacă nu s-a făcut nimic atunci când se putea face ceva? Puncte de vedere asupra situației disperate de la Bran. Directorul muzeului, Mihail Gorgoi

Muzeul Bran a fost, cândva, o instituție culturală de referință în România, un centru muzeal care reușea să aducă, încă din perioada comunistă, vizitatori și diplomați străini, oaspeți de seamă și personalități ale vieții publice interne și internaționale. Dispunea de 3 secții – Castelul Bran (retrocedat în 2006, predat în 2009), Vama Medievală Bran (retrocedată în 2006, predată în 2018) și Parcul sau Secția Etnografică – o colecție de 18 gospodării țărănești absolut superbe. Problema e că sunt amplasate pe un teren care a fost retrocedat, cumpărat, și pentru care se derulează acum un hățiș de procese privind dreptul de proprietate sau de servitute. 

Presa mai scrie astăzi despre Muzeul Național Bran doar când „ajunge cuțitul la os”, doar când apare știrea senzațională că „va fi evacuat”. Noi ne-am întrebat ce se întâmplă acolo și în perioadele de acalmie. Și am încercat să refacem firul poveștii muzeului, ca să înțelegem cum de s-a ajuns aici – la somații de mutare a celor 18 căsuțe, litigii nenumărate și sume colosale cerute sau chiar plătite drept chirie de către statul român pentru proprietăți care, cândva, îi aparțineau. 

Pentru asta, am luat legătura cu câțiva foști manageri ai instituției, cu directorul actual, cu proprietarul terenului în dispută, precum și cu reprezentanți ai Ministerului Culturii.

Am abordat fiecare interviu într-un articol separat, iar la final vom încerca să punem cap la cap afirmațiile, pentru a extrage un sens. Mai jos – punctul de vedere al directorului actual al Muzeului Național Bran, Mihail Gorgoi.

Când a preluat muzeul, a găsit la Bran un dezastru

Mihail Gorgoi a fost, multă vreme, consilier al ministrului culturii. A preluat conducerea Muzeului Național Bran în august 2017, la rugămintea ministrului de atunci, Lucian Romașcanu. A venit în ideea de a salva muzeul, trecând peste toate neajunsurile legate de navetă, de faptul că e originar din București și că familia încă îi locuiește acolo. La minister se cunoșteau o parte dintre problemele cu care se confrunta muzeul, dar situația din teren era mult mai gravă decât se știa. Terenul pe care e amplasată Secția Etnografică fusese deja pierdut definitiv în instanță. „Poate muzeul nu s-a apărat cum trebuie”, ne-a spus. Secția Vama Medievală Bran trebuia evacuată imediat, la solicitarea Companiei de Administrare a Domeniului Bran. Deși muzeul câștigase în instanță un alt teren – cel pe care sunt amplasate chioșcurile comercianților de la intrarea în Castelul Bran – fostul proprietar, Primăria Bran, refuza să elibereze titlul de proprietate și să returneze muzeului chiriile plătite de comercianți, de la sentința definitivă încoace. 

Pensiunea a fost singura soluție

Mihail Gorgoi a reușit obțină prelungirea contractului de chirie pentru Vama Medievală Bran cu încă 9 luni, ca să aibă timp să găsească o soluție. Clădirea fostului Hotel Sylva din Bran, care ar fi putut reprezenta cea mai bună variantă pentru mutarea întregului muzeu (detalii aici), fusese deja vândută și nu mai era o opțiune viabilă. În Bran nu se găsea nicio altă clădire care să asigure spații suficiente și vizibilitate pentru muzeu. Singura soluție a fost închirierea pensiunii Inima Reginei, poziționată convenabil, în centrul localității (asigurând expunere și accesibilitate muzeului), care avea spații chiar mai mari decât cele din Vama Medievală. Rundele de negocieri, derulate contra cronometru, au fost dure – proprietarul cunoștea poziția dificilă a muzeului, precum și faptul că imobilul său reprezenta singura alternativă. Suma impusă inițial a fost de 15.000 de euro. Totuși, muzeul și ministerul de resort au reușit să o diminueze până la 6.900 euro și să impună proprietarului obligația de a efectua o serie de modificări structurale și de aspect, astfel încât spațiul să fie adecvat expunerii și conservării întregului inventar al secției Vama Bran. În timp, suma se va micșora, ne-a asigurat Mihail  Gorgoi. Prin comparație, pentru clădirea Vama Medievală statul a plătit inițial 10.000 de euro chirie – pe un spațiu mai mic și restaurat integral înainte de a fi retrocedat! Doar ulterior suma a scăzut, ajungând până la 3.000 de euro înainte de evacuare. 

Mutarea secției Vama Bran 

La 30 mai 2018, clădirea Vămii Medievale a fost  predată, iar secția Vama Bran s-a mutat în pensiunea în care funcționează și azi. Proprietarul dublase pereții de sticlă cu unii de rigips, instalase un sistem de încălzire și pentru partea din spate, care funcționează ca depozit, efectuase modificări interioare pentru ca spațiile de cazare să poată deveni spații expoziționale și instalase un sistem de supraveghere audio-video, necesar pentru securitatea exponatelor. Secția a fost mutată de angajații muzeului, sprijiniți de Jandarmeria Bran și de o echipă de oameni puși la dispoziție de managerul Cetății Făgăraș, în virtutea bunelor colaborări cu Branul. Ministerul a contribuit prea puțin, financiar și logistic, la mutarea inventarului.

Înapoi la Secția Etnografică. Procesele

Vânzarea, de către proprietarii inițiali ai terenului de sub Secția Etnografică, către actualii proprietari, pare a fi una cu „dichis”. Din sursele noastre, am aflat că semnăturile celor doi frați Stoian, urmașii bancherului Stoian, sunt cel puțin „dubioase”. Pe cei doi frați nimeni nu i-a văzut niciodată. Totul s-a derulat prin intermediul hârtiilor și a unor intermediari. Dar la momentul sosirii lui Mihail Gorgoi ca director la Muzeul Național Bran, această fază fusese deja depășită de mult. Muzeul trebuia să predea două treimi din terenul pe care e amplasată Secția Etnografică. Avocatul noilor proprietari – Janusz Szalinski și soția sa, Sanda Reit – 

a avansat către muzeu mai multe propuneri, considerate inacceptabile de către instituție. Astfel, a început un lung parcurs prin care se încerca recuperarea a ceea ce se pierduse în anii anteriori. Muzeul a acționat în instanță proprietarii pe Legea 10. Ministerul Culturii a contestat modul în care s-a efectuat vânzarea către noii proprietari – nu fusese respectat dreptul de pre-empțiune al statului român (Legea 422). Ministerul Finanțelor, prin intermediul ANAF Brașov, a contestat modul în care bancherul Stoian a rămas fără terenul în cauză. Muzeul Bran a solicitat, tot prin instanță, drept de servitute asupra terenului, având în vedere că are destinație culturală. Între timp, proprietarii terenului au acționat în instanță muzeul și personal pe directorul acestuia, pentru recuperarea veniturilor pe care nu le-au mai realizat, din cauză că nu au fost puși în posesia terenului – estimând suma la 50.000 lei. A treia fiică a lui Stoian – Elena Polizu Micșunești (pe care, iarăși, nimeni nu a mai văzut-o de ceva timp) - a înaintat, prin intermediul avocatului său, o somație, solicitând eliberarea celei de-a treia părți a terenului (cea care îi revine) și mutarea gospodăriilor țărănești din incintă. Deși în 2019 se arătase dispusă să își vândă partea către statul român. 

Între timp, la Ministerul Culturii...

... ne-ar plăcea să spunem că „se mișcă lucrurile”, dar adevărul e că nu se mișcă nimic. De abia s-au terminat alegerile. Demnitarii se țin de scaune cu ambele mâini, motiv pentru care nu mai pot face și altceva. Solicitării noastre, trimise acum multe zile, nu i s-a răspuns. Deși Muzeul Național Bran trimite periodic dări de seamă cu privire la evoluția litigiilor în curs, ministerul doar ia act, fără a avansa o recomandare și fără a oferi vreun sprijin. Sub pretextul că „până când nu se termină procesul nici ministerul nu poate face nimic”, Gorgoi Mihail încearcă să țină partea foștilor colegi și actualului ministru. Dar lipsa de acțiune de la nivel central transpare dincolo de afirmațiile sale. Nu e nevoie de finalizarea unor procese pentru a da răspuns întrebărilor noastre, de exemplu. 

„Dacă vrei să pedepsești pe cineva, îl pui director la Bran”

Pe lângă litigiile generate de terenul Secției Etnografice, muzeul mai are trei procese și din cauza terenului pe care sunt amplasate chioșcurile comercianților. De la primărie nu s-a reușit încă recuperarea întregii sume datorate muzeului. Angajații, ne spune Mihail Gorgoi, nu sunt suficienți pentru activitatea muzeului, deși a reușit să angajeze, din 2017 încoace, un muzeograf, un restaurator și un responsabil pentru relațiile cu publicul. Nu există nici unitate în rândul acestora. Unii îl percep ca pe un străin și vor doar să îl vadă plecat. Între timp, distanța față de familie își spune cuvântul. Problemele de sănătate se înmulțesc. Suficient pentru ca actualul director să ne spună, cu supărare, la finalul interviului, că – deși venise cu drag, ca să salveze instituția – acum i se pare că funcția e mai degrabă o „pedeapsă”. 

Vom reveni cu un material de sinteză și concluzii despre Muzeul Național Bran, în urma tuturor interviurilor luate. Poate, între timp, vom primi un răspuns și din partea Ministerului Culturii.