Ce se poate face acum, dacă nu s-a făcut nimic atunci când se putea face ceva? Puncte de vedere asupra situației disperate de la Bran. Narcis-Dorin Ion

Muzeul Bran a fost, cândva, o instituție culturală de referință în România, un centru muzeal care reușea să aducă, încă din perioada comunistă, vizitatori și diplomați străini, oaspeți de seamă și personalități ale vieții publice interne și internaționale. Dispunea de 3 secții – Castelul Bran (retrocedat în 2006, predat în 2009), Vama Medievală Bran (retrocedată în 2006, predată în 2018) și Parcul sau Secția Etnografică – o colecție de 18 gospodării țărănești absolut superbe. Problema e că sunt amplasate pe un teren care a fost retrocedat, cumpărat, și pentru care se derulează acum un hățiș de procese privind dreptul de proprietate sau de servitute. 

Presa mai scrie astăzi despre Muzeul Național Bran doar când „ajunge cuțitul la os”, doar când apare știrea senzațională că „va fi evacuat”. Noi ne-am întrebat ce se întâmplă acolo și în perioadele de acalmie. Și am încercat să refacem firul poveștii muzeului, ca să înțelegem cum de s-a ajuns aici – la somații de mutare a celor 18 căsuțe, litigii nenumărate și sume colosale cerute sau chiar plătite drept chirie de către statul român pentru proprietăți care, cândva, îi aparțineau. 

Pentru asta, am luat legătura cu câțiva foști manageri ai instituției, cu directorul actual, cu proprietarul terenului în dispută – consulul onorific al Republicii Polone la Brașov – precum și cu reprezentanți ai Ministerului Culturii.

Vom aborda fiecare interviu separat, iar la final vom încerca să punem cap la cap afirmațiile, datele și documentele obținute, pentru a extrage un sens. 

Narcis-Dorin Ion a adus muzeului o sursă de venit suplimentară

Narcis-Dorin Ion a fost director al Muzeului Național Bran timp de 13 ani, din 2003 până în 2016, când a plecat pe postul de manager al Muzeului Național Peleș. Deși pe perioada sa muzeul a pierdut Castelul Bran și Vama Medievală, acesta a câștigat, în instanță, un teren pe care și actualmente se află amplasate chioșcuri cu suveniruri. Pentru cei care ați vizitat Castelul Bran, este acea zonă de la intrarea în castel și de la intrarea în Secția Etnografică, de unde cu siguranță ați cumpărat cel puțin un magnet. Ne-a mărturisit că „și-a pus în cap toate autoritățile”, dar că, după multe litigii, muzeul a câștigat terenul respectiv și cu el o sursă de finanțare suplimentară și constantă. Când a plecat, instituția avea în cont 900.000 lei pe plus, iar problemele cu terenul Secției Etnografice nu începuseră încă. În schimb, erau în derulare negocierile privind eliberarea clădirii Vămii Medievale – spațiu expozițional închiriat de la Dominic de Habsburg, pentru care statul român plătea 3.000 de euro lunar, și în care erau expuse cele mai valoroase obiecte din castel. Și așa insuficient pentru vasta colecție a familiei regale (la momentul retrocedării castelului, bunurile mobile au rămas în proprietatea statului român, fiind mutate în depozitele muzeului), spațiul trebuia eliberat la presiunile proprietarului, care intenționa să dezvolte zona vizitabilă a Castelului Bran. 

A propus mai multor miniștri ai culturii soluția salvatoare, dar nu a fost ascultat

Silit să caute soluții pentru patrioniul Muzeului Național Bran, Narcis-Dorin Ion a identificat, în centrul Branului, un teren de circa 1,5 hectare, care găzduia și o clădire istorică: a fost, pe rând, Hotelul Sylva, Vila Stoian și Spitalul din Bran, iar în zilele sale de glorie arăta ca în imaginea de mai jos. Acum în ruine, proprietatea putea fi cumpărată de statul român pentru 700.000 euro (teren plus imobil), pe care proprietarul acceptase să îi primească și în rate. Clădirea are 30 de camere care – după restaurare – ar fi fost suficiente ca spații expoziționale, spații administrative (birouri) și spații de depozitare. În plus, cele 18 gospodării țărănești ale Secției Etnografice puteau fi mutate pe acest teren, mai mare decât cel pe care sunt amplasate actualmente – acesta având sub un hectar. Pentru că terenul mărginea o apă curgătoare, i s-ar fi putut adăuga o moară de apă sau o vâltoare, care ar fi dat un farmec aparte întregului peisaj. N-a fost să fie. Narcis-Dorin Ion ne-a spus că timp de 3 ani, între 2013 și 2016, a trimis memorii peste memorii Ministerului Culturii, mai multor minștri, de toate coloraturile politice. Niciunul nu și-a asumat decizia achiziționării proprietății respective. În 2018, clădirea Vămii Bran a fost eliberată, iar secția s-a mutat în pensiunea în care funcționează actualmente. Deși spațiul este mai mic și, evident, neadecvat funcționării unui muzeu, statul plătește acum 8.000 de euro chirie, adică aproape de trei ori mai mult. Proprietatea care ar fi putut găzdui întregul muzeu a fost cumpărată ulterior de Primăria Bran, pentru o sumă mult mai mare, și a fost transformată în... parcare. 

Scurtă istorie a Muzeului Bran 

Muzeul Bran a fost înfiinţat în anul 1957, când a fost amenajată o expoziţie de artă şi istorie medievală. În anii ’60, s-a început amenajarea unui muzeu al satului brănean cu titulatura Secţia Etnografică Bran. În anul 1987 s-a deschis secţia Vama Medievală, amenajată în clădirea de la baza Castelului Bran, imobil care a aparţinut administraţiei vamale austro-ungare până în anul 1918. În toată această perioadă, Muzeul Naţional Bran a fost în administrarea Consiliului (Popular) Judeţean Braşov. În 1990-1991, când s-a făcut trecerea la Ministerul Culturii, existau trei secţii la Bran: Secţia Castel, Secţia Vama Medievală şi Secţia Etnografică. După retrocedarea Castelului, în 2009, s-a desfiinţat Secţia Castel şi toate piesele au fost transferate la Muzeul Vămii, într-un spaţiu mult mai mic, unde s-a încercat reconstituirea unor interioare din Castel. În anul 2018 și „Vama” a fost evacuată, în acest moment Muzeul Vămii funcționând într-o pensiune pentru care, conform surselor noastre, statul plătește 8.000 euro chirie lunară. În ultimii ani, terenul pe care e amplasată Secția Etnografică a fost retrocedat, acest fapt ridicând probleme privind integritatea celor 18 gospodării țărănești amplasate pe suprafața de aproape un hectar a secției.