Biserica Evanghelică Sf. Bartolomeu din Brașov, istorie în formă pură

 Mereu am trecut pe lângă ea și pentru că nu este în centrul istoric al Brașovului, pentru că nu este promovată, nu m-a atras niciodată în mod special. Până azi, când am descoperit nu doar o biserică, nu doar o arhitectură, ci un loc al unor evenimente istorice marcante cu relevanță în plan intern, dar și extern.

În incinta acestei biserici, Mircea cel Bătrân, domnitorul Țării Românești, a încheiat în anul 1395 un tratat de alianță cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei.

Aceasta, biserica Sf. Bartolomeu, se presupune că a fost construită la începutul secolului al XIII-lea, după ce Cavalerii Teutoni s-au stabilit în Țara Bârsei. Întemeietorul bisericii a fost Hermann von Salza, conducătorul Ordinului Cavalerilor Teutoni din acea vreme, iar la momentul construcției biserica Sf. Bartolomeu era una dintre cele mai mari biserici construite în Transilvania. Prima atestare documentară a bisericii datează din anul 1223.

Astfel, aflăm că biserica este și cea mai veche clădire din Brașov. În epocă, edificiul religios a fost cunoscut și sub denumirea de „Biserica celor trei orfane”, deoarece, conform unei legende, trei orfane credincioase și-au donat toată averea bisericii, iar ca semn de recunoștință acestea au fost înmormântate sub altarul lăcașului. Un act de credință ce transcende timpul, ajunge la noi și gestul piere cumva, putând fi considerat un act desuet.

Piatra de temelie a bisericii a fost pusă în secolul al XIII-lea, mai exact în 1225, de Herman von Salza, conducătorul ordinului cavalerilor. Interesant este că biserica s-a vrut a fi un tribut adus Mănăstirii Cisterciene de la Cârţa, sens în care aceasta a fost construită în stil gotic cistercian, cu îmbinarea unor elemente romanice. Iniţial, a fost construită ca aparţinând de biserica romano-catolică, având hramul Sfântulu i Bartolomeu, însă, peste 300 de ani, odată cu Reforma Protestantă, aceasta a devenit biserică evanghelică-luterană, păstrându-şi însă hramul.

Potrivit arhitecților, biserica trebuia să fie mai mare, în planul de construcţie inițial fiind desenate două turnuri, asemănătoare celor de la o catedrală, însă, în final, doar unul dintre acestea a fost ridicat. Planul bisericii este în formă de cruce latină, având transept și un turn în partea de vest. Turnul, asemănător cu cel al Bisericii Negre, este pătrat și nu foarte înalt.

Coloanele bisericii sunt sprijinite de socluri puternice și sunt terminate de capitelurile în stil pre-gotic, iar pictura de pe pereții bisericii impresionează prin motive romanice și gotice. Datorită distrugerilor provocate de incursiunile tătăre și turcești din secolele XV-XVI, această construcție a suferit restaurări și modificări frecvente.

Pe peretele sudic al bisericii se află una dintre principalele ei atracții: ceasul solar, la fel de vechi ca biserica în sine. Ca să aflaţi ora exactă trebuie să urmăriţi cu mare atenţie umbra unei limbi care cade pe un cadran pe care se află cifre romane şi arabe, de la 1 şi până la 12. Pe măsură ce soarele se mută în timpul zilei, la fel face şi tija metalică, iar umbra cade astfel pe altă cifră. Ora arătată este una exactă.

Una dintre legendele locale face referire la faptul că Biserica Bartolomeu, Cetatea Brașov și cetatea Șprenghi au fost conectate cu un întreg ansamblu de pasaje subterane (tuneluri), care ar putea fi practicabile și azi. La demolarea unui imobil din zonă s-ar fi descoperit intrarea în unul dintre aceste tuneluri. Interesant, nu? Mai ales că ”se zvonește” că Brașovul are sub el o adevărată rețea de catacombe. În timp, s-au descoperit, pe unde nici nu te aștepți, anumite “intrări”, dar nu s-a stabilit dacă acestea duc spre tuneluri practicabile, spre pivnițe sau sunt doar legende. Totuși, având în vedere că Brașovul era un oraș de graniță, presupun că trebuie să fi avut anumite căi de retragere rapidă a locuitorilor în cetăți, în caz de pericol armat. O altă legendă vorbește despre un tunel secret ce leagă biserica de strada Lungă, folosit atât de localnici pentru a ascunde provizii în timpul invaziilor tătarilor sau turcilor, cât și de comuniști pentru diverse misiuni. Povestea este întărită de o serie de istorici care confirmă relatările urbane.

Pe de altă parte, acest edificiu de patrimoniu are nevoie de restaurare. Așa cred eu, așa cred și zidurile bătrâne, care încep să se erodeze și să capete nuanțe negricioase.

 În prezent, pastrând o tradiție ce ține de mai bine de 500 de ani, în cadrul bisericii se organizează pelerinajul Sf. Bartolomeu, unde se adună comunitățile săsești din Țara Bârsei. După slujba festivă, se cântă și se dansează pe cântece germane acompaniate de fanfară.

În anul 2003, în interiorul bisericii a fost deschis un muzeu etnografic, ce cuprinde peste 1500 de exponate, care prezintă o gospodărie tipic săsească cu țesuturi, mobilier, port săsesc, unelte de tâmplărie, de brutărie, de câmp. Având în vedere toate relatările, vă invit să nu ocoliți acest edificiu important din Brașov!