Poveștile pe care ni le-ar putea spune pământul din Brețcu

Dacă ai trecut vreodată prin Pasul Oituz, pe drumul dinspre Târgu Secuiesc spre Onești, ai traversat cu siguranță și localitatea covăsneană Brețcu – o veche așezare românească situată la poalele munţilor Nemira şi Breţcului. Așezarea există de mai bine de 2000 de ani, dar în trecut avea o importanță strategică deosebită: ea marca granița de est a Daciei Romane și a fost pentru o bună perioadă (în secolele II – III e.n.) gazda trupelor romane menite să apere Imperiul  de barbarii care treceau trecătoarea Oituz. Vrednicii soldați care aveau această misiune deosebit de periculoasă staționau în castrul Angustia, ale cărui urme sunt vizibile și în prezent. Este ușor de recunoscut prin valul de pământ foarte proeminent care închide un patrulater, iar recent situl arheologic a fost inclus, împreună cu alte aproape 300 de locații similare, în patrimoniul UNESCO, în cadrul monumentului „Frontiers of the Roman Empire” (iulie 2024).

Dacă pietrele ar putea vorbi, la Brețcu ele ne-ar relata povești de vitejie, lupte încrâncenate și drame adânci din vremuri aspre, demult apuse! Dar cu siguranță ne-ar putea spune și povești de iubire dintre localnice și soldații romani campați la Angustia, prietenii legate pe vecie și familii întemeiate pe acest vechi pământ românesc! Pentru că la Brețcu nu a existat doar castrul – „unitatea militară”, ci în jurul acestuia s-a dezvoltat o întreagă comunitate, ale cărei urme au rămas, de asemenea, vizibile până azi! Fragmentele de cărămizi, țigle și ceramică găsite în teren ne spun că așezarea se întindea pe o suprafață de circa 2-3 hectare. Tabloul a fost completat prin identificarea unei zone de băi romane – sau terme.

Cercetările realizate din 1877 până în prezent au relevat aspectul castrului: acesta era compus din două zone cu barăci – suficiente pentru 600 – 700 de soldați, clădirea principală, un depozit de cereale, casa comandatului / a ofițerilor cu rang înalt și zona de grajduri.

Unitățile militare campate aici – identificate după ștampilele de pe cărămizi aflate în castru și la terme – aparțin unităților militare Cohors Hispanorum și Cohors I Bracaraugustanorum.

În fascinanta luptă pentru identificarea unor noi rămășițe ale vieții de altă dată, au fost descoperite printre altele mai multe monede: o imitație dacică de argint după o drahmă a lui Alexandru Macedon, un denar republican, un denar imperial de la Vespasian și unul de la Traian.

Dincolo de obișnuitele săpături arheologice, în 2010 Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni și Institutul de Arheologie din Frankfurt au efectuat cercetări cu instrumente moderne, scanându-se non-invaziv întrega suprafață a castrului.

Așa cum spuneam la început, în 2024, situl a fost declarat parte a monumentului UNESCO „Frontierele Imperiului Roman” (dacă ai curiozitatea, găsești mai multe elemente despre limes-ul roman și programul internațional aferent: aici, aici și aici).

Iar de atunci s-a deschis calea pentru ca Angustia să ajungă mai mult decât un simplu val de pământ de formă patrulateră ce conține povești de vitejie și de iubire, de continuitate, de dârzenie și disperare, pe care doar arheologii le pot decifra deocamdată!