”Cimitirul cu tunuri” și Biserica avariată din Târgu Ocna

Pentru mine, până acum, Târgu Ogna reprezenta salina de acolo și cam atât. Nu mi-am făcut timp niciodată să caut altceva. Dar, se pare, că de data asta timpul m-a oprit pentru a descoperi și altceva. Pentru că, spre surprinderea mea, dragul acesta al promovării locurilor mai puțin cunoscute, aflate în patrimoniul de clasa A, include și respectul, respectul pentru cei care au făcut să avem o demnitate. 


O demnitate națională despre care vorbim rareori, doar la evenimente consacrate; altfel tindem să minimizăm spre inexistență aceste origini ale unui neam mândru. Pentru că, deși uneori uităm, iar istoria noastră e plină de tarele ei și de evenimente cu o puternică amprentă telurică, noi suntem cei care le urmăm lor, urmașilor noștri, cei pe care nu-i mai vedem, de care nu mai știm și care, în rutina cotidianului, par a nu mai conta. Însă, respectul ar trebui să ne întoarcă uneori și să învățăm să apreciem din nou. Pentru că acesta este reversibil și, așa cum reușim noi ca adulți să inoculăm respectul în structura vertebrală a copiilor noștri, așa va fi returnat.


”Cimitirul cu tunuri” și osuarul eroilor căzuți în Primul Război Mondial, așa cum este cunoscut Ansamblul memorial 1916-1918 din Târgu Ocna, este situat în incinta ansamblului Bisericii ”Sfântul Nicolae”, care a fost construită între anii 1568-1572. Conform conform plăcuței explicative de la intrare, aceasta datează din anul 1580.

Eu am străbătut cu privirea aceste obiective de patrimoniu clasă A de după gard, căci nu știu și nici nu cred că sunt prea mulți vizitatori, însă ar putea deveni un loc de pus pe lista de obiectivelor turistice. Cimitirul, care adăpostește somnul a 69 de eroi ce au căzut în luptele de la Cireșoaia și Cosna, este străjuit de două tunuri folosite în Primul Război și ”ca punct de reper” a fost construit, în anul 1923, un obelisc, de o înălțime de 3,60 m.

Biserica se află într-o stare avansată de degradare, pereții exteriori sunt dezgoliți până la cărămidă, iar una dintre crucile de pe aceasta este în derută gravitațională. Restaurări sporadice a fost începute în 2001. Arhitectura acesteia îmbină un amestec de elemente moldovenești, baroce și turcești, precum și influențe muntene, caracteristice sfârșitului secolului XVII. Este construită din piatră tip gresie și cărămidă, lipsită de contraforți, fiind simplă, cu o singură turlă. Interesant și parcă culeși din alt loc sunt cei doi pilaștri de la intrare care nu susțin nimic, există pur și simplu. Par a fi rupți dintr-un portal pierdut.


Se pare că biserica ar deține un muzeu cu obiecte de veșmânt bisericesc și un fond de carte veche românească, cu un total de 44 de exemplare. Valoroase exponate aș spune eu. Chiar aș vrea să le văd vreodată, însă, se pare că biserica ar avea nevoie pentru renovare de un fond masiv și de un interes la fel de mare din partea celor care pot face ceva în acest sens. 



Ce pot face eu? Pot să vorbesc despre locurile frumoase pe care le văd, să promovez valorile de patrimoniu și să vă rog să ne implementăm acest sistem de respect, care putea sparge gândirea rutinieră, care ar putea construi mentalități și forma oameni. 


Trimiteți un comentariu

0 Comentarii