Muzeul Sportului și Turismului Montan sau puntea trecerii din timp, în timp

Știam de ceva vreme despre acest gând, născut în noiembrie 2016, și așteptam materializarea lui în ceea ce acum poartă denumirea de Muzeul Sportului și Turismului Montan. Cât a durat acest proces de metamorfozare? 8 ani! Pentu mine, în acest context, cifra 8 este cifra anduranței, căci sarcina de a ajunge aici a fost sinusoidală. Cu siguranță au fost destule sincope și opintiri, dar determinarea și dorința de a crea valoare care să existe în timp au reprezentat fundația unei idei bine sedimentate.

Așa că sub Tâmpa a luat naștere, în martie 2024, cel mai nou muzeu din țară. Când mi-am propus să ajung să-l vizitez, nu știam la ce să mă aștept, deci nu mi-am făcut speranțe, însă totul este la superlativ. O clădire de patrimoniu, în care se află un patrimoniu istoric în sine. Etapizat, ești conectat la activitățile recreative ale generațiilor trecute și realizezi că „se distrau și ei” și nu aveau nevoie de tehnologie pentru a face performanță, nu aveau nevoie de brand-uri pentru a se afișa „la ora de sport”, ci pur și simplu se bucurau. O bucurie nu ca cea de azi, a reîntoarcerii la natură, ci de tipul integrării, de conexiune cu natura. Iar bucuria fețelor se vede în pozele-document expuse în cadrul muzeului.

Mai mult, există niște fotografii cu copii care fac sport. Unde? La școală! Simultan, toți, pe terenul de sport.... Priceless!

Iar femeile schiau îmbrăcate în rochie. Clar nu aș experimenta asta, dar să văd așa ceva e revelator, mai ales că ele participau la concursuri încă din 1911. Multe necunoscute poți afla în cadrul acestui nou muzeu, în care există o  expunere cronologică a evoluției sportului din zona Brașov.

Printre altele, aflăm că primele manifestări sportive de iarnă au luat ființă în mediul aristrocratic, sub patronajul Familiei Regale Române, iar primele concursuri au fost organizate în decembrie 1909, la Sinaia, de către Principele moștenitor Carol I, care pe vremea aceea avea 16 ani și era secretar al Clubului Sportiv Român.

Nu am crezut că poate fi atractiv un Muzeu al Sportului și Turismului Montan, însă clar este altceva, iar abordarea și modul de transpunere a acestui tip de istorie este, din punctul meu de vedere, o reușită. Iar rezultatul se datorează unei echipe, unei echipe de oameni dedicați, pentru că rezultatul nu poate fi decât munca unor oameni cu pasiuni. V-am spus, dragă dle Nicolae Pepene, că sunt cu ochii pe Dumneavoastră. La modul pozitiv, desigur. Piesele expuse au fost analizate, selectate și restaurate, iar procesul nu a fost unul simplu, fiind vorba despre piese compozite, fabricate din materiale precum lemn și piele.

Și, pentru că munca de cercetare aduce la suprafață surprize, nu pot să nu vorbesc despre site-ul de promovare al muzeului – brasovistorie.ro/olimpia, care este foarte bine realizat. Ce mi-a atras atenția este ideea promovată sub numele „Campanie pentru Olimpia”, care propune colectarea unor piese pentru muzeu din colecțiile personale ale brașovenilor, care, astfel, își pot aduce aportul la patrimoniul istoric local. Inedit și atractiv!

Așa cum îmi place să spun, dincolo de istorie, de patrimoniu și de ce ne-a fost lăsat de vremuri, e vorba despre oamenii implicați pe care îi cunosc, despre echipele din spatelor unor reușite notabile, despre aceeași oameni care confirmă, iar zona aceasta a Țării Bârsei este bine reprezentată la acest capitol.