Cetatea țărănească Jimbor, vaietul umed al trupului osândit

Cetatea țărănească Jimbor, din comuna Homorod, județul Brașov, a fost construită în secolul XIV, și, ca orice cetate de acest tip din zonă, avea rol de apărare.

Și, cum trendul vremii era dat de atacurile sângerânde și furtunoase ale turcilor și tătarilor, nici această cetate nu a scăpat. Astfel, în 1690, a fost atacată de tătarii veniți în sprijinul principelui Emeric Thököly, în lupta sa împotriva habsburgilor. Cetatea s-a dovedit a fi prea fragilă pentru atacul furibund al năvălitorilor. Avem confirmarea că acesta a fost grav avariată.

Doi ani mai târziu, în anul 1962, a fost restaurată. A rezistat așa, până în anul 1818, când, zidul exterior al cetăţii a fost dărâmat. NU se știu foarte multe despre acest moment pentru că informațiile referitoare la Cetatea Jimbor sunt destul de puține, cu toate că este o clădire de patrimoniu clasă A. Chiar mi-ar plăcea să știu dacă instituția care guvernează aceste tezaure are o listă actualizată cu starea de conservare a fiecăruia. Posibil. Însă dacă are, pare-se că e uitată în subsol.

Astăzi, zidul exterior de apărare al cetății este în picioare, încă. În colțul sudic se mai pot vedea pereții unor încaperi dispuse pe doua nivele, ce erau, probabil, folosite ca depozite si adaposturi in timpul năvălirilor și un turn cu o latură distrusă. 

Cetatea nu a fost grandioasă, suprafața acesteia fiind una modestă, însă și-a îndeplinit rolul. Eu văd cetatea asta ca pe un umil servitor, puțin dotat, flămând și plin de gânduri negative, care, nu știu cum, a reușit prin renunțarea la sine, săstrăbată timpul în pofida vitregiilor. A reușit să ajungă la noi ca un glas gâtuit în negură. Deși starea cetății Jimbor este ca un joc de puzzle cu multe piese lipsă, priveliștea de la nivelul ei este incredibil de frumoasă. Poate datorită acesteia a reușit să mai stea în picioare. 

Din punctul meu de vedere, posibila pierdere a cetății țărănești ar însemna o umilință pentru memoria acesteia, a suferinței captate într-un corp invers proporțional cu duritatea loviturilor primite. Ar fi o întinare.