Ca un clasic, destinul Cetății Negre de pe Măgura Codlei (județul Brașov) pare a fi copie ruptă din parcursul altor obiective de patrimoniu, clasă A, din țara noastră. Păi, cum altfel? Dacă nu se află într-un oraș mai mare, șansele de ”reabilitare” sunt destul de inexistente. De ce? Pentru că, probabil, nu mai contează. Un punct minus pentru ea este și localizarea departe de oraș, drumul este forestier, iar ce a mai rămas din ea, e greu de pus pe picioare... .
Însă, ciudatele ziduri ”căzute la datorie”, pe care te poți sui fără opreliști, într-o zi de drumeție pe dealurile Codlei, mai transpiră povești și istorie. Căci nu sunt niște ziduri simple, ci au făcut parte dintr-o construcție care a avut rol strategic, de apărare și au fost construite între anii 1211-1225, de un detașament al Cavalerilor Teutoni, chiar pe aşa-zisul «Drum al Saşilor», care lega Țara Bârsei de Provincia Sibiului.
În acele vremuri, cetățile erau construite prin aceeași tehnică: zidărie masivă, executată din piatră spartă cu rosturi neregulate, legate cu mortar de var cu nisip sau var hidraulic, care era stins chiar în timpul efectuării lucrării. Această tehnică, a cărei metodă de lucru nu se mai cunoaşte, a făcut posibilă crearea unor mortare foarte dure, care, în timp, deveneau la fel de rezistente ca piatra pe care o legau.
Sistemul de apărare consta dintr-un zid de incintă, de piatră locală, din calcar cu grosimea de un metru la bază şi înălţimea de 2 - 4m. Latura estică a zidului era întărită prin contraforturi puternice, iar lungimea cetăţii era de 100 de metri şi cu lăţimea de 12-55 de metri în funcţie de natura terenului.
Începând cu anul 1225, comanderia Cavalerilor Teutoni din Țara Bârsei, subordonată direct papei de la Roma a devenit prea puternică pentru regalitatea maghiară și a fost alungată. În 1241, a avut loc invazia mongolă, iar Ungaria și Transilvania au fost devastate de hoardele de năvălitori. Ulterior acestui an și până prin 1285, pe o durată de mai bine de 40 de ani, regele Unagriei a hotărât săconstruiască o centură de fortificații pe granița de răsărit a Regatului, în scopul organizării eficiente a apărării împotriva mongolilor. Fără a avea dovezi documentare sigure, se presupune ca Cetatea Neagră a fost unul dintre castrele regale construite în Transilvania împotriva altor invazii.
În 1307, contele Salomon de Brassou, care se răsculase împotriva regelui Carol Robert va ocupa cetatea, pe care le-o încredinţase rudelor sale, Johannes şi Jakobus, fii lui Nicolaus Magnus de Rosnou. Cetatea Neagră este predată de către aceştia, în 1331, din nou, regelui.
Cetatea a rezistat până în anul 1345 (1335, după alte surse), când a fost distrusă prin incendiere în timpul invaziei tătarilor. Potrivit altor scrieri, cetatea a mai fost reconstruită în anul 1432, de breselele de mestesugari ce locuiau acolo. Este posbil ca cetatea de pe Măgura Codlei să fi servit drept loc de popas chiar pentru Măria Sa, Mihai Viteazu, în octombrie 1599.
Se spune că numele "Neagră" derivă de la evenimentele tragice petrecute în timpul unui asediu, când zidurile au fost pătate cu sângele vărsat în luptă. O altă legendă vorbește despre existența unui tunel secret, o rețea subterană care leagă Cetatea Neagră de alte fortificații, folosită pentru evacuare și comunicare în timpul asediilor. Asta nu este cert, cert este faptul că priveliștea asupra împrejurimilor este nespus de frumoasă, iar călătoria pănă acolo oferă plămânilor tăi un aer proaspăt. Merită să ajungi acolo? Sigur că da! Fiecare zid vizibil încă este o istorie a acestor pământuri.
0 Comentarii
Așteptăm să ne împărtășești opinia ta, cu convingerea că știi deja regulile de conduită care se aplică și în viața reală și în on-line.