Castelul Lázár (comuna Lăzarea, judetul Harghita) este altfel. Este o combinație arhitectonică ce împletește, oarecum ciudat, cumva atipic, dar, clar, în mod surprinzător, stilurile romanic, gotic și renascentist. Încă de la început, te atrag onduleurile romantice ale crenelurilor ce se văd pe zidurile din față. Și stai puțin, înainte de a intra efectiv, să admiri curbura tremurândă a unei clădiri situate sub coama unui deal împădurit. Dintre zidurile de incintă doar cel sudic a fost prevăzut cu o cornișă crenelată formată din arcade oarbe, decorate probabil de la început cu picturi vegetale.
Potrivit istoriei locului, familia Lázár a fost una puternică în Transilvania, în secolele 16 şi 17, şi a construit, timp de mai multe generaţii, reşedinţa nobiliară din Lăzarea. Forma actuală a castelului a fost imaginată de Ştefan Lázár IV, jude al diviziunilor administrative Ciuc, Gheorgheni şi Caşin, personaj important al vremii, văr cu Principele Transilvaniei Gabriel Bethlen (1613-1629).
Castelul are o curte vastă, fortificată, şi câteva turnuri şi clădiri. Toate bastioanele au gurile de tragere la parter și etajul doi, iar pe console se găsesc pete de păcură. În ciuda dotărilor militare, cetatea nu a avut importanta strategică, rolul principal fiind cel de resedință. Castelul a avut o karmă fierbinte, căci a fost incendiat de mai multe ori. În anul 1707, a fost devastat și incendiat de trupele habsburge ca represalii pentru faptul că Ferenc Lázár și-a oferit ajutorul „kuruc”-ilor (oponenţii Habsburgilor). Ulterior a fost refăcut, însă peste 40 de ani a fost distrus de foc. Și asta nu a fost tot, pentru că destinul său a fost unul termic, a mai fost ars și în 1872. Acesta a devenit o ruină în anul 1842, tot din cauza unui incendiu.
Cel mai important segment de clădire este reşedinţa principală din spate, unde se află ”Sala Cavalerilor” și în care se regăsesc, statuare, două mese lungi, la care aveau loc consiliile nobiliare. În acest spațiu, în anul 2023, a fost reamplasată stema familiei Lázár, care a fost restaurată. Camerele din acest corp de clădire sunt sunt largi și înalte, străbătute de bârne masive de lemn.
Priveliștea oferită de turnul înalt este fabuloasă, căci dincolo de sat se văd delaurile line, colorate blând de parcelele de culturi.
Stând de vorbă cu ghidul, am aflat că printre personalităţile care au păşit pragul castelului, au fost principele Gabriel Bethlen, a cărui mama era membră a familiei Lázár, dar și Mihnea Vodă al Munteniei, care a fost ascuns în acest castel, timp de un an, după ce a fost alungat de către turci. ”Pragul” i-a fost trecut și de Petru Rareş al Moldovei, care s-a refugiat la Lazărea pentru 11 ani, între anii 1527-1538.
Castelul Lázár este unul dintre cele mai importante obiective în stil renascentist ale Transilvaniei, iar din 1996 se află sub coordonarea Centrului de Creaţie Judeţeană de la Lăzarea, din cadrul Consiliului Judeţean. În anul 2013, a fost restituit urmaşilor familiei Lázár, motiv pentru care ”soarta castelului este încă indecisă”.
Castelul cu creneluri a fost una dintre cele mai atractive reședințe nobiliare din secolul al XVII-lea din Transilvania și așa este perceput și după ce-i treci pragul. Deși mai este mult de renovat și acest proces va mai dura, zidurile sale, sălile înalte și umbroase, au puterea să te poarte în trecut.
1 Comentarii
chiar apreciez articolele DVS! Facute cu suflet
RăspundețiȘtergereAșteptăm să ne împărtășești opinia ta, cu convingerea că știi deja regulile de conduită care se aplică și în viața reală și în on-line.