Biserica ”Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului, monument de spiritualitate

Biserica ”Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului este un monument istoric și arhitectural cu o semnificație profundă atât pentru comunitatea românească din Brașov, cât și pentru cultura națională. Asta pe de o parte! Altfel, ea tronează emblematic partea veche a Brașovului, cu creasta neagră ce, uneori, iese, misterios, dintre norii joși ce se pogoară peste căsuțele vechi, de poveste. 

Biserica este impozantă nu doar pentru că este înaltă – are un turn principal cu o înălțime de aproximativ 64 de metri -, ci că pare a fi sfidătoare la adresa timpulul ce trece, pentru că vrea să păstreze energiile trecutului, rugăciunile prinse între zidurile ei în atâția ani. 

Edificiul are o istorie îndelungată, începând cu secolul al XIV-lea. Prima mențiune documentară a bisericii datează din 1399. Aceasta a fost construită în stil gotic târziu, cu influențe din alte perioade arhitecturale, cum ar fi renascentismul și barocul.

Interiorul bisericii găzduiește o colecție valoroasă de picturi murale care datează din secolele XV-XVIII. Acestea ilustrează scene biblice, religioase și istorice, și includ reprezentări ale unor domnitori români, precum Mihai Viteazul și Ștefan cel Mare.

Pe peretele din dreapta, scoase la iveală după ce peretele a fost curățat cu miez de pâine, sunt două picturi care-i înfățișează pe regele Carol al II-lea al României și mama sa, Regina Elena, și care aduc un omagiu acestor personalități importante din istoria României și contribuie la valorizarea patrimoniului cultural al bisericii.

Biserica ”Sfântul Nicolae” a jucat un rol esențial în viața religioasă și culturală a comunității românești din Brașov. Ea a fost un centru important pentru păstrarea tradițiilor, pentru predarea limbii române și pentru promovarea culturii naționale. Biserica a avut o contribuție semnificativă în dezvoltarea educației și a școlilor românești din zonă. 

Somnul cel de pace al lui Nicolae Titulescu se înfăptuiește sub vegherea tainică a energiilor benefice ale biseriicii, pentru că acesta a fost îngropat aici. Sfânta biserică ascunde multe hrisoave vechi, unele de peste 300 de ani. 

Tot aici se află și o icoană care prevestește apocalipsa, o frescă intitultă ”Roata Lumii” care ”vorbește” despre inversarea polilor magnetici ai Pământului. Apocalipsa reprezintă o temă care este surprinsă în nu mai puțin de 13 scene, pictate pe bolta locașului. Una dintre acestea nu a fost descifrată nici acum și seamănă izbitor cu ceea ce vedem în documentarele actuale despre predicțiile apocaliptice: explozii solare și inversarea polilor magnetici.

Mai mult, există o legendă a globului poleit cu aur în care, se povestește, că au fost ascunse documente vechi de 200 de ani cu informații importante despre brașovenii din Șchei. Acesta ar fi fost scris, în anul 1742, de Radu Tempea, cronicarul care a scris istoria bisericii, și a fost pus, după cum spun unele voci, în cea mai înaltă turlă a bisericii, fix la baza crucii mari, însă nici până azi nu se știe exact care este conținutul original al documentelor.

Globul a fost scos la lumină de două ori, prima oară în 1887, când muncitorii au ajuns în turn și au deschis globul, iar a doua oară, în anul 1946, când biserica a fost renovată. Atunci, preotul Candid Mușlea, a redactat un proces verbal cu conținutul globului, dar documentele au fost ascunse de teama regismului comunist.

Profesorul Vasile Olteanu, care a văzut copiile, afirmă că acestea reprezintă o mărturie despre cultura locuitorilor din cartierul Șchei și despre dificultatea și lupta acestora de a-și păstra identitatea națională.

Valoarea bisericii este generată, mai mult, și de faptul că lângă ea a fost construită Prima Școală Românescă, unde s-a tipărit și prima carte în limba română, de către Diaconu Coresi.

Dacă vă invit să o vizitați? Cu siguranță, mai ales că s-ar putea să intre în restaurare.