Nici nu știu cum să încep pentru că e prea trist… Ieri, am văzut realitatea prin ochii unui călător care mi-a transmis ce eu nu am fost în stare să văd în dățile în care am fost la Muzeul de Etnografie din Bran. Eu am fost orbită de emoție și m-am desprins de mediul înconjurător, însă m-a dat peste cap un telefon al unei prietene pe care am sfătuit-o să meargă să viziteze căsuțele. Toate bune doar că m-a sunat să mă întrebe ”unde este Muzeul Etnografic?”, pentru că ”nu vede nimic, sunt doar tarabe”.
Mi-a trimis pozele pe care vi le arăt și vouă, care înfățișează două lumi care nu pot coexista. Niciodată. Ruptura e prea mare. Din câte am înțeles, terenul proaspăt ”frezat” va găzdui noi tarabe, noi spații mici, urâte, care ar trebui să producă bani, nu mulți, însă meniți să strice tot ce mai este.
Unul dintre vânzători a afirmat că „proprietarul va amenaja spațiile pentru tarabe”.... Tarabe care știrbesc la modul cel mai hidos un spațiu greu încercat de umezeală, de ambiții inutile, de timp și de un război care se va termina, din punctul meu de vedere, cu o pierdere a patrimoniului. În ritmul asta, până se va face concret ceva, căsuțele vor pieri singure, încet, răpuse de umezeală, cari și vegetație. Ăsta e singurul scenariu pe care îl întrevăd.
Nu știu (și mă repet deja), de ce să vrei să deții ceva cu valoare culturală, națională dacă tot ce se vede în urmă e dezolant... Condiția impusă de proprietar a fost ca Muzeul să fie vizitat, ”la liber”, în weekend, însă dacă nu e nicio delimitare între zona de patrimoniu și tarabele de acolo..... poți vedea totul și în timpul săptâmânii. Desigur, dacă există vreun turist interesat să mai facă doi pași să vadă niște case „ale nimănui”. Muzeul Etnografic Bran e situat în zona dintre două lumi, în care doi se ceartă și al treilea pierde. Ghici cine!
Mă intrigă și mai mult disputa din jurul salvării/ mutării căsuțelor de patrimoniu din Bran, mai ales că există un termen de comparație, respectiv Muzeul Satului din Focșani, care acum este într-o zonă împădurită, într-un spațiu amenajat, unde se plătește intrarea, e civilizat și e un punct turistic pentru o zonă care nu e atât de populară precum Branul. Nu vreau să fie expuse scuze, nemulțumiri, dispute și orgolii, ar trebui ca acestea să fie niște opinteli peste care să se poată trece, să primeze interesul conservării unor obiective de patrimoniu național. Cu atât mai mult în zilele astea, când ne lipsim de orice și nu mai contează de unde ne-am desprins (elegant spus).
Și nu înteleg cum, într-o zonă atât de tursitică, de promovată și populară, poți lăsa trotuare pe care nu poți merge nici pe jos, la modul decent, dar’mite cu un cărucior pentru copil. Căci bani pentru trotuare și borduri au existat întotdeauna...
În Bran trebuie să privești în sus, spre castel, căci ceea ce vezi prin ”centru” e degradant și depășit...murdar, haotic și neatrăgător. Poate nu contează numai banii, poate vom reuși să depășim auto-suficiența aceasta tipic românească și să încercăm să respectăm valorile noastre, ale tuturor, din care sunt scoși bani – castel, renume, natură fabuloasă etc. Păcat. Discuția cu prietena mea mi-a lăsat un gust amar, căci a fost extrem de dezamăgită de ce a găsit la Bran – ”prea multă promovare pentru un kitch, căci nu s-a mai restaurat, reorganizat, înfrumusețat nimic de ani de zile”. Păcat și trist.
Plus că Vama Medievală Bran, clădirea aceea care a fost retrocedată acum cinci ani (aproximativ) are și ea o poveste încâlcită. A rămas și ea cu un statut incert și există fără un scop anume, căci a fost a statului, nu mai este, iar acum afișează un interior fantomatic, deposedat de obiectele valoroase, unele care au aparținut chiar Reginei Maria. Acestea și-au găsit locul într-o pensiune care..... găzduiește ”Muzeul Național Bran”. Valori naționale salvate de administratorul unei pesiuni.... Contra cost, bineînțeles, căci statul român plătește o chirie demnă de o regină, nu? Mi se pare umilitor pentru memoria unei regine grandioase, mi se pare lipsă de respect pentru istoria neamului nostru, dar și a locului.
NU este nimic organizat și tot ce înseamnă valoare și patrimoniu la Bran este rupt, frânt, ca în basmele românești când trupul era sfârtecat și aruncat în diferite locuri îndepărtate, pentru ca bucățile să nu mai fie găsite, iar uitarea să se lase peste memoria colectivă.
0 Comentarii
Așteptăm să ne împărtășești opinia ta, cu convingerea că știi deja regulile de conduită care se aplică și în viața reală și în on-line.