Am reușit cu chiu cu vai să ajung la castel, crezând poate că mă voi transforma, cumva, într-o prințesă, însă nu am trăit decât senzația unui copil aflat în fața unei vitrine cu dulciuri care-și lipește fățuca de geam să fie mai aproape de ceea ce nu poate avea. Drumul până la castel este unul forestier, potrivit pentru mașini mari, dar am insistat să merg mai departe cu mașina mea cu gardă joasă. Am mai bușit-o ușor, recunosc, dar ideea că voi vedea un așezământ cu încărcătură istorică, care a aparținut prințului Gheorghe Știrbey, m-a făcut să nu renunț. Drumul șerpuitor trece prin niște păduri mari de foiase, păduri ca niște plămâni puternici care au absorbit energia locului și o întorc către tine înzecit.
Ajunsă la punctul 0 al întâlnirii mele, priveliștea m-a lăsat fără glas, la fel și porțile mari, ferecate, păzite, dar într-un sens negativ, pentru că dorința mea de a vedea domeniul s-a lovit de un paravan al trecerii în neființă. Pentru că deși există fizic, acest castel pare-se că supraviețuiește pe sistemul mirajului Fetei Morgana.
Castelul, obiectiv de patrimoniu clasă A, a intrat în anul 2014 în proprietatea multimilionarului Itshak Nahmany (tatăl cânterăței Giulia Nahmany) pentru suma de 400.000 de mii de euro. Azi, suma ar putea fi contravaloarea unui apartament de lux, atât. O sumă pe care Consiliul Județean Bacău nu a avut-o la momentul primirii ofertei de vânzare (conform legislației) și cea mai ”ușoară” cale de debarasare a responsabilitășții a fost cea de declarare a ”neexercitării dreptului de preemțiune”, de renunțare la o valoare inestimabilă care în prezent nu mai poate fi vizitată, care nu mai este în posesia statului român.
În prezent, castelul a fost restaurat și se pare că au fost păstrate detaliile originale. Lucrările au durat 3 ani de zile și se pare că actualul proprietar vrea să-l vândă acum pentru suma de 10 milioane de euro. Nu știu care va fi următorul posesor și cu ce gânduri va aveni, însă Castelul Știrbey, care oricum nu este promovat și nu a fost nici înainte, va dispărea din mentalul colectiv, va dispărea din drumurile noastre. Vom ajunge la el, poate, din greșeală, sau pentru că nu vom fi informați și vom privi de departe acea vitrină cu dulciuri pe care am vrea să o atingem dar nu e de nasul nostru, nici așa, din când în când.
Totul depinde de viitorul proprietar, dar domeniul are ceva istorie, iar „pragul” i-a fost călcat de personaje ilustre precum Regina Elisabeta și Maria de România. Castelul, care este înconjurat de 13 hectare de pădure, a intrat în posesia familiei Știrbey în anul 1869, după căsătoria dintre Alexandru Știrbey și Maria Ghika Comănești. Pentru construirea sa au fost aduși, în anul 1914, muncitori italieni, care au lucrat după planurile arhitectului Nicolae Ghica Budești (care a realizat Muzeul Țăranului Român din București).
În timpul celui de-al doilea Război Mondial, palatul a fost locul de refacere a aviatorilor români, iar Maria Știrbey a înființat prima escadrilă sanitară militară cu femei care pilotau, iar locul de lângă Dărmănești avut și o pistă de aterizare pentru avioane. După război, comuniștii au devastat porțiuni mari ale castelului, iar locul a fost transformat în spital pentru TBC datorită aerului foarte curat din zonă.
În altă ordine de idei, zona e tare frumoasă și dacă nu vă grăbiți, puteți vizita împrejurimile.
0 Comentarii
Așteptăm să ne împărtășești opinia ta, cu convingerea că știi deja regulile de conduită care se aplică și în viața reală și în on-line.