Castelul Kálnoky, povestea prezentului continuu

Orice poveste care poate dăinui în timp se bazează pe un sâmbure de adevăr, sau, de ce nu, pe o legendă locală care poate transforma trecutul în prezent continuu. Acest tip de poveste mi-a fost dat să întâlnesc la Micloșoara (județul Covasna), unde se arată lumii castelul Kálnoky.

Legenda la care mă refer plasează începutul istorisirii în secolul XIII, când, se pare, în timpul unei vânători, regele Ungariei a fost salvat de atacul unui urs de către unul dintre oamenii săi de încredere, în acest caz, Kálnoky, care a ucis ursul cu o săgeată. Și, cum nicio faptă bună nu rămâne nerăsplătită, Kálnoky a primit moșia de la Micloșoara și titlu nobiliar, devenind astfel conte. 

Castelul, care datează din sec XVII, a fost construit în stil renascentist și a fost folosit inițial drept conac de vânătoare. Astăzi, castelul face parte dintr-un circuit destinat turismului rural ecologic, iar decizia de a-l oferi publicului a fost înțeleaptă. Pentru că atât el, cât și parcul ce-l înconjoară, amenajat în stil englezesc, nu fac decât să te arunce în brațele unei perioade sofisticate și să te bucuri tacit de ce vezi.

Dar, ca orice obiectiv de patrimoniu, existența sa a fost sinuoasă, căci, în perioada comunistă a fost naționalizat și modificat pentru a avea ”toate standardele” unui cămin cultural. Ulterior, a fost abandonat de autorități, iar clădirea s-a degradat continuu. Ajunsă aparent fără speranță, Marele Anonim a decis să-i schimbe soarta, așa că, la sfârșitul anilor ‘90, castelul a ajuns din nou în proprietatea moștenitorilor. De data aceasta, în posesia lui Kálnoky Tibor, care a încheiat un contract pentru 49 de ani cu Consiliul Local din Baraolt, valorificând castelul în circuitul turistic. 

Punctul acesta a marcat schimbarea la față a clădirii, iar din anul 2014, a început reabilitarea castelului, prin accesarea unor finanțări EEA (European Economic Area) și Norway Grants. Pentru a readuce la viață perioada de glorie a burghezimii din zona Transilvaniei, Kálnoky Tibor și-a propus înființarea unui muzeu - Muzeul vieții transilvănene - pentru care s-au făcut cercetări amănunțite și au fost recuperate obiecte de valoare care să reprezinte stilul de viață al aristocrațiilor din Transilvania – de la instrumente muzicale, la arme, mobilier, covoare; s-au reconstituit sobe spectaculoase și costume de epocă, s-a recondiționat un pian Streicher original și s-a adus chiar și un clavecin.

Muzeul ocupă întregul parter, unde, salonul de gală este prezentat în stilul unic din Europa, cunoscut exclusiv din Transilvania, fiind reprezentat de renascentismul târziu și barocul timpuriu (secolele XVII – XVIII). Unul dintre cele mai frumoase spații este reprezentat de sala denumită „Casa doamnei”, care vrea să surprindă viața cotidiană a unei femei din pătura nobiliară, unde pot fi admirate obiecte delicate de sticlărie și se poate vedea un colț amenajat pentru broderie și citit. În antiteză a fost amenajat și spațiul „Casa stâpănului”, unde pot fi văzute arme din luptele cu turcii. Atmosfera unei bucătării de castel de secol XVIII a fost redată în pivnița acestuia.

Turul castelului a fost trecut prin ochii unei femei și așa au ieșit la iveală toate detaliile care confereau interiorului creat căldura aceea pe care o vrei păstrată în amintire. 

Acest loc a reușit să confere comunității atractivitate și să pună pe harta turistică un loc care continuă să existe prin intermediul unor oameni au înțeles că dincolo de posesie, dincolo de ceea ce primești, este necesar să retrunezi ceva. În acest caz puteam vorbi de o istorie a unei familii nobiliare, dar și de elementele vitale ale unei perioade de care ne-am desprins de mult timp. 

Castelul Kálnoky este povestea unei istorii în formă continuată.