Prima Şcoală Românească din Sfântu Gheorghe. O istorie veche de 223 de ani

 Dacă vreți să le arătați copiilor voștri cum învățau bunicii și străbunicii lor, și care erau „gadgeturile” de care dispuneau elevii acum sute de ani, v-ar prinde bine o vizită la Prima Şcoală Românească din Sfântu Gheorghe (județul Covasna), care împlinește anul acesta 223 de ani. Cu siguranță v-ar prinde bine și vouă o incursiune în trecut, pentru a vă reaminti de unde s-a pornit și care sunt posibilitățile și perspectivele sistemului de învățământ actual. Imobilul, atestat documentar în 1799, a fost renovat și preluat spre administrare de către Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din anul 2003, iar în prezent arată minunat. În plus, este un monument istoric important pentru comunitatea românească din această zonă.

Dar haideți să facem o scurtă trecere în revistă a istoriei sale. Odată cu începerea construcției şcolii, în 1799, a fost demarată și construcţia unei noi biserici în locul celei de lemn, acestea fiind la acea vreme primele locuri de cultură şi religie românească de pe teritoriul oraşului Sfântu Gheorghe. Documentele din fondul Direcției Județene a Arhivelor Naționale Covasna atestă faptul că această școală confesională ortodoxă a avut o istorie zbuciumată. Până la terminarea clădirii, cursurile s-au ținut într-o locuință închiriată a grănicerului secui Dants Ioan.

Deși s-a confruntat cu o serie de situații dificile, conform monografiei din 1893 a lui Berecz Gyula privind istoria instituțiilor de învățământ din regiune, „școala confesională ortodoxă din Sfântu Gheorghe a fost frecventată nu doar de ortodocși, ci și de reformați și romano catolici, deci se presupune că a fost o școală bună”. La examenele de sfârşit de an şcolarii primeau calificative: distins, bun și debil. Tot cu acest prilej, protopopul urmărea şi dotarea şcolii, activităţile extraşcolare, colaborarea între biserică, şcoală şi familie, dar şi relaţiile cu autorităţile locale. 

Pe parcursul existenței sale, Prima Şcoală Românească din Sfântu Gheorghe a avut mai multe etape de utilizare. Şcoala confesională a funcţionat până în anul 1873, iar din 1874 elevii români de religie ortodoxă au frecventat şcolile comunale de stat în limba maghiară. Ulterior, până la începutul secolului XX, clădirea a fost folosită pentru cursurile de catehizare a elevilor ortodocşi.

De la începutul secolului XX până în anul 1930, deoarece în parcul din faţa bisericii se ţinea târgul de vite, clădirea a fost închiriată primăriei pentru „administrarea pieţei”, edificiul figurând în continuare în patrimoniul bisericii ortodoxe. Între anii 1930 – 1940, prin decizia Primăriei Sfântu Gheorghe, terenul din faţa şcolii confesionale a fost amenajat ca parc, iar clădirea şcolii a fost locuită de diferiţi chiriaşi. După anul 1960, în clădirea fostei şcoli confesionale a funcţionat şcoala pentru copii de romi din cartierul apropiat.

În prezent clădirea este amenajată ca punct muzeal, inaugurarea având loc pe 18 mai 2011. În urma restaurării, fiecare încăpere a fost modificată conform planurilor inițiale, recăpătându-și astfel aspectul original, cu o încăpere special amenajată pentru locuința învățătorului, o sală de clasă și o zonă multifuncțională.