Despre vrednicie și românismul de o zi

Da, azi e ziua țării mele, e ziua noastră, a românilor! E ziua în care suntem mai români decât în tot restul celorlalte zile. Azi suntem mândri! Azi! Ar trebui să fie un articol despre simțăminte înălțătoare, un articol cu gânduri despre “de ce bine e să fii român”, despre târgurile cu fasole și cârnați, însă nu va fi. 

Va fi o rugă. O rugă spre a ne deschide sufletele, ochii și inimile, pentru a vedea că acele cuvinte pur românești care nu pot fi traduse în alte limbi, precum – dor, înfiripat, doină, nădejde, vrednic, etc. – fac parte din ADN-ul nostru, indiferent de cât de departe fugim în alte părți. O rugă înspre dorința de a ne îndrepta coloana, de a păși drept oriunde ne-am afla, despre puterea de a face lucruri bune, tu, tu întâi, apoi legea compensației va lucra, despre acțunile care te fac a fi vrednic să fii român. Ca să poți primi, întâi trebuie să oferi! Încă avem de ce să fim mândri cu acesta țară, cu această țară a noastră care ne-a oferit tot ce avem nevoie! Doar că noi, oamenii, ne-am îndepărtat... În fiecare zi ar trebui să fim români, atât pentru trecut, cât și pentru viitor. Pentru că fără noi viitorul poate fi sau nu așa cum ni-l imaginăm atunci când ne e dor de casă, de tot ceea ce alții decoperă la noi și noi hulim. E greu, e dificil? Absolut! Însă prezentul înseamnă AZI, iar azi suntem noi, aici și e „musai” să ne cinstim originile și să ne protejăm viitorul.


La mulți ani, vouă, oamenilor, românilor, compatrioților, oriunde ați fi.

La Mulți Ani, România!

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii