Cetatea Țărănească Saschiz sau "uite că se poate"!

M-am obișnuit ca vorbele să nu aibă transpunere în realitate, însă, în „cazul” Saschiz, mare mi-a fost uimirea când, în drum spre... libertate mi-au răsărit, ca o Fată Morgana, zidurile unei cetăți mai înalte ce, deja, a început să străjuiască valea.

Anul trecut am realizat un interviu cu primarul din Saschiz și am fost încântată de entuziasmul găsit, însă, cumva, mă aflam sub teama obișnuinței „lucrului românesc” și am fost puțin sceptică referitor la concretizarea proiectului de restaurare a Cetății Țărănești. 

Acum însă mă gândesc ce impact va avea după ce va fi gata. Eu m-am oprit din traseu și am luat-o pieptiș către ea, doar pentru a vedea care e stadiul lucrărilor. 

E drept, cetatea asta căzută parcă a devenit un proiect de suflet, nu știu de ce. Poate pentru că mi-ar putea demonstra că se poate. Saschiz este un sătuc ce vrea să iasă din tipar. După admirarea priveliștii și încântarea față de evoluția lucrărilor, am coborât ca și când aș fi atins o rază de soare. Siropos? Nu, deloc. Căci avem prea multe pierderi ca să nu mă bucur de ceva ce prinde contur. 

Cu siguranță, dacă veți avea drum spre Sighișoara, Mureș, o veți vedea și voi cum se ridică și iese din anonimat.