Ostașul Erou de la barajul Siriu

 Nicicând un monument al eroilor nu mi-a atras atenția, la modul admirativ, ca acest asamblu comemorativ care răsare dintre curbele împădurile ale drumului și te face să ridici privirea și s-o păstrezi nemișcată. 

Mi-a fost dat uneori să caut astfel de locuri înălțate spre cinstirea eroilor români, alteori să le observ din întâmplare, însă niciun loc nu m-a atras ca Monumentul Eroilor de la Siriu, construit între anii 1936-1938 în memoria ostasilor români ai Regimentului 3 Vânatori. Amplasarea lui e spactaculoasă, desupra unui lac de acumulare cu contorsiuni blânde ale unor maluri ce protejează un luciu de apă de un verde ochios.

Istoria localității nu a fost marcată doar de ridicarea acestei construcții, ci și de luptele de întregire a neamului românesc ce s-au desfășurat în această zonă în Primul Război Mondial.

Ca să înțelegem puțin nevoia amplasării acestui monument în zonă, vă pot spune că ofensiva română peste Carpați fusese prologul Războiului de Întregire al României, iar după slăbirea trupelor române din Transilvania și respingerea acestora în Munții Carpați, era necesară întărirea rezistenței montane până la sosirea iernii, aspect care le-ar fi oferit timpul necesar reorganizării armatei. Apărarea celor 800 de kilometri de frontieră muntoasă a pus armata română la grea încercare, mai ales că aceasta era destul de slăbită în urma campaniei din vara anului 1916. Sectorul Oituz- Buzău, curins între armatele a II-a și de Nord, era cel mai vulnerabil din întreg dispozitivul de apărare, mai ales că erau indicii că germanii plănuiau o ofensivă spre Galați. Astfel, la 15 octombrie 1916, Divizia a 89-a germană, a lansat atacul pentru cucerirea Văii Buzăului.

În acest context, generalul Traian Epure, comandantul Diviziei 6 Infanterie Buzău (la acea data era locotenent-colonel) a coordonat, în condiții extrem de grele, un contraatac în urma căruia a reușit să oprească avansul armatei germane

Inițiativa ridicării monumentului s-a datorat confesorului de atunci al Regimentului 3 Vânători, preotul Nicolaescu din Nehoiaș, iar construcția monumentului s-a făcut sub îndrumarea generalului Traian Epure.

Statuia “Ostașului Erou”, confectionată din bronz, cu o greutate de 3 tone, este capodopera sculptorului de origine română Frederick Stork și se pare că a fost turnată la Uzinele de armament de la Cugir, în anul 1922.

Osemintele ostașilor necunoscuţi găsite risipite pe creste, văi de izvoare, tranșee și prăpăstii au fost adunate pentru a se odihni într-un osuar, unde se află scris: „Pentru proslăvirea eroilor morți din Regimentul 3 Vânători și Divizia 6 și a celor care au luptat în 1916-1918 pe aceste meleaguri, barând pătrunderea armatelor dușmane în spatele frontului Armatei Române” (Cultul Eroilor).

Un alt spect care m-a impresionat este ideea plantării de molizi, în dreptul fiecăruia fiind pusă o plăcuță cu numele eroului soldat din localitate căzut la datorie în Primul Război Mondial. 

Acțiunea de plantare a avut loc la 20 aprilie 2021, în cadrul unor manifestări și ceremonii militare dedicate sărbătoririi Zilei Forțelor Terestre și a Veteranilor de Război, context în care au fost plantați în incinta monumentului 105 puieți. 

În tăcerea sa metalică, acest soldat al armatei române, în pozitie de atac, străjuiește valea și acum, iar trecerea marcată de statura sa este una care se desfășoară în liniște, în observare, pentru că atât statuia cât și peisajul sunt impresionante.