Ce se poate face acum, dacă nu s-a făcut nimic atunci când se putea face ceva? Puncte de vedere asupra situației disperate de la Bran. Ioan Praoveanu

Muzeul Bran a fost, cândva, o instituție culturală de referință în România, un centru muzeal care reușea să aducă, încă din perioada comunistă, vizitatori și diplomați străini, oaspeți de seamă și personalități ale vieții publice interne și internaționale. Dispunea de 3 secții – Castelul Bran (retrocedat în 2006, predat în 2009), Vama Medievală Bran (retrocedată în 2006, predată în 2018) și Parcul sau Secția Etnografică – o colecție de 18 gospodării țărănești absolut superbe, amplasate pe un teren care a fost retrocedat, cumpărat și pentru care se derulează acum un hățiș de procese privind dreptul de proprietate sau de servitute. 

Presa mai scrie astăzi despre Muzeul Național Bran doar când „ajunge cuțitul la os”, doar când apare știrea senzațională că „va fi evacuat”. Noi ne-am întrebat ce se întâmplă acolo și în perioadele de acalmie. Și am încercat să refacem firul poveștii muzeului, ca să înțelegem cum de s-a ajuns aici – la somații de mutare a celor 18 căsuțe, litigii nenumărate și sume colosale cerute sau chiar plătite drept chirie de către statul român pentru proprietăți care, cândva, îi aparțineau. 

Pentru asta, am luat legătura cu câțiva foști manageri ai instituției, cu directorul actual, cu proprietarul terenului în dispută – consulul onorific al Republicii Polone la Brașov – precum și cu reprezentanți ai Ministerului Culturii.

Vom aborda fiecare interviu separat, iar la final vom încerca să punem cap la cap afirmațiile, datele și documentele obținute, pentru a extrage un sens. 

Ioan Praoveanu a transformat instituția în Muzeu Național

Și vom începe povestea muzeului cu dr. Ioan Praoveanu, director al instituției între 1975 – 1992, apoi director științific până în 1993 și ulterior șef al Secției Etnografie până în 2007, când s-a pensionat. 

Câteva lucruri interesante despre povestea vieții lui Ioan Praoveanu găsiți în acest articol, scris în 2004.

Cert este că Ioan Praoveanu este cel care a transformat Muzeul Bran în Muzeul Național Bran, în anii 1990 - 1991, scoțându-l de sub tutela Consiliului Județean Brașov și mutându-l sub directa coordonare a Ministerului Culturii. Este, de asemenea, „responsabil” pentru una dintre cele mai importante restaurări ale Castelului Bran, realizată între 1987 și 1993.

Muzeul putea fi înapoiat Brașovului în 2006

In 2006, când Vama Medievală şi Castelul Bran au fost retrocedate lui Dominic de Habsburg, Ioan Praoveanu a propus preşedintelui CJ Braşov de atunci să preia, din nou, în administrare ce mai rămăsese din muzeu – adică Secția Etnografică și tot inventarul mobil din celelalte 2 secții. A realizat studii prin care să ateste că Secția Etnografică se poate constitui în entiate muzeală distinctă – sub numele Muzeul Satului Brănean și a înaintat întreaga documentație către Ministerul Culturii. Dar ministerul a refuzat. Și în 2006, și un an mai târziu, când a reluat cererea. În același an a ieșit la pensie și a constatat cum, rând pe rând, muzeul în care a investit aproape o viață, pierde proces după proces, este strămutat din Vama Medievală Bran într-o pensiune și cum – actualmente – riscă să rămână și fără cea din urmă secție, Parcul Etnografic. 

„Instituția este doar un nume”

Și a încercat din nou, din afara instituției de această dată, să facă ceva pentru a salva patrimoniul cultural. Nu instituția. Pentru că, după cum spune dânsul, o instituție este doar un nume. Ce e palpabil este patrimoniul – cele 18 gospodării țărănești din Parcul Etnografic, strămutate piatră cu piatră, lemn peste lemn, pe terenul actual, la începutul anilor ‘60. Așa că, acceptând că statul român nu mai are cum să mai câștige litigiile aflate în derulare, a luat legătura cu actualul proprietar al terenului, pentru a-i afla intențiile. Pentru a vedea dacă e dispus să salveze moștenirea Branului, istoria de peste 200 de ani încastrată în lemnul și în pietrele caselor țărănești de pe terenul pe care îl cumpărase. Deoarece, după cum ne spune el, „hârjoneala dintre minister şi actualul proprietar duce la distrugerea patrimoniului etnografic”. 

„Există o Lege a Patrimoniului care trebuie respectată”

În opinia lui Ioan Praoveanu, Ministerul Culturii ar trebui să îi dea proprietarului actual al terenului patrimoniul în custodie. Pentru că e om de afaceri și intenționează să facă din Parcul Etnografic un muzeu de succes, după modelul Castelului Bran. Pentru că „există o Lege a patrimoniului care trebuie respectată, și de privat, și de stat” – deci piesele sunt protejate de lege, indiferent cine le administrează. El însuși are un proiect pentru ridicarea unui pavilion pe 2 nivele, cu toate dotările necesare unui muzeu: spații expoziționale, depozite, laboratoare de restaurare. Proiect care a fost avizat de Ministerul Culturii încă de pe vremea ministrului Răzvan Theodorescu (2000 - 2004), dar nu a fost pus în aplicare niciodată. Janusz Szalinski, proprietarul actual al terenului, ar putea pune în aplicare proiectul cu fonduri nerambursabile – fonduri europene sau fonduri norvegiene.

Alternativa

În opinia lui Ioan Praoveanu, la momentul acesta nu mai este cale de întors. Terenul a fost câștigat în instanță de proprietarul actual. Statul ar trebui să se conformeze. De altfel, motivul pentru care nu a luat atitudine, de ani de zile, a fost acela că „există litigii în desfășurare”. Alternativa ar fi cea cu care se confruntă actualmente Secția de Istorie „Regina Maria” a Muzeului Național Bran – înghesuită într-o pensiune pentru care statul plătește mii de euro chirie lunară, dar în care nu există condiții propice de depozitare. Similar, Secția Etnografică ar ajunge să coste statul român alte mii de euro, doar pentru continuitatea instituției care o gestionează actualmente. Instituție care, în fapt, este irelevantă pentru fondul problemei. Problema adevărată este starea de conservare a patrimoniului, nu entitatea care îl administrează. 

Scurtă istorie a Muzeului Bran 

Muzeul Bran a fost înfiinţat în anul 1957, când a fost amenajată o expoziţie de artă şi istorie medievală. În anii ’60, s-a început amenajarea unui muzeu al satului brănean cu titulatura Secţia Etnografică Bran. În anul 1987 s-a deschis secţia Vama Medievală, amenajată în clădirea de la baza Castelului Bran, imobil care a aparţinut administraţiei vamale austro-ungare până în anul 1918. În toată această perioadă, Muzeul Naţional Bran a fost în administrarea Consiliului (Popular) Judeţean Braşov. În 1990-1991, când s-a făcut trecerea la Ministerul Culturii, existau trei secţii la Bran: Secţia Castel, Secţia Vama Medievală şi Secţia Etnografică. După retrocedarea Castelului, în 2009, s-a desfiinţat Secţia Castel şi toate piesele au fost transferate la Muzeul Vămii, într-un spaţiu mult mai mic, unde s-a încercat reconstituirea unor interioare din Castel. În anul 2018 și „Vama” a fost evacuată, în acest moment Muzeul Vămii funcționând într-o pensiune pentru care, conform surselor noastre, statul plătește 8.000 euro chirie lunară. În ultimii ani, terenul pe care e amplasată Secția Etnografică a fost retrocedat, acest fapt ridicând probleme privind integritatea celor 18 gospodării țărănești amplasate pe suprafața de aproape un hectar a secției.