Muzeul Satului Bran, închis pentru bani

În cadrul unei intervenții telefonice, directorul Muzeului Național Bran – care are în subordine Muzeul Satului Bran (sau Secția Etnografică în aer liber, cum se numește de fapt) – ne-a relatat problemele cu care se confruntă pentru păstrarea secției, amenințată cu desființarea.

Secția Etnografică este actualmente sub lacăt, muzeul fiind accesat doar de supraveghetor, gestionar și conservator, care verifică periodic starea de sănătate a exponatelor – adică 18 gospodării țărănești din secolele XVIII – XX, incluse în tezaurul patrimoniului cultural national și pasibile acum de transbordare, care echivalează aproape fără îndoială cu distrugerea lor iremediabilă.

Ca să le păstreze, statul roman e obligat să scoată bani din buzunar, pentru a plăti unor proprietari privați fie o sumă considerabilă pentru achiziționarea terenului, fie o chirie lunară deloc simbolică.

Povestea e încâlcită și se găsește în detaliu pe mai toate site-urile de profil, ba chiar și în presa națională, când cuțitul ajunge la os și proprietarii terenului trimit executorii judecătorești – ceea ce s-a întâmplat deja de câteva ori anul acesta.

Esența e că, din cei 9.600 de metri pătrați – suprafața totală a terenului pe care îl ocupă Muzeul Satului Bran – statul ar putea cumpăra o treime la un preț de peste 1,5 milioane lei (preț exagerat de mare, dacă e să îl comparăm cu prețurile terenurilor din zonă), dar proprietarul – Polizu Micsunesti Elena Maria - nu a mai înaintat o ofertă actualizată pentru 2020. Calculul e făcut la oferta din 2019 (circa 100 euro pe metrul pătrat, după cum ne spune Mihail Gorgoi, directorul muzeului). Pentru ca statul să își poată exercita dreptul de preempțiune, e nevoie de o ofertă de vânzare înaintată în anul în curs, ceea ce încă nu există. Proprietarul încă se mai gândește, probabil statul e o vacă prea bună de muls și ar dori o sumă mai mare.

Pentru restul de două treimi, proprietarii (consulul onorific al Poloniei la Brașov, Janusz Szalinski și soția sa, fiica unui fost primar al Branului) nu pot înainta o ofertă de vânzare, pentru că Ministerul Culturii a cerut anularea, în instanță, a actului de proprietate – nu poți vinde ceva ce încă nu e definitiv al tău, tocmai celui care te dă în judecată pentru că n-ar fi chiar al tău ceea ce vrei să îi vinzi. Așa că toate șansele sunt ca, până la soluționarea litigiului, Muzeul Satului să rămână închis. Exact în perioada de vară, în anul în care turismul national poate renaște, în contextul actual, marcat de pandemie. Sau, statul ar putea plăti o chirie generoasă până la soluționare, pentru ca muzeul să fie, totuși, deschis. O chirie de câteva mii de euro pe lună, la fel cum o face, deja, pentru cealaltă secție a Muzeului Național Bran. Pentru că și cealaltă secție (muzeul are două – Secția Regina Maria și Secția Etnografică în aer liber) a fost ”evacuată” pe motiv de retrocedare, și funcționează de la începutul lui 2019, tot într-un spațiu închiriat – o pensiune pentru care statul, din nou, plătește exagerat de mult.

Se dovedește din nou că, dacă ”știi pe cine trebuie” poți să iei gratis de la stat (retrocedare) ceva ce nu îți aparține, ca apoi să îi vinzi tot lui cu mult mai mult decât face.

La câteva zile după interviul luat lui Mihai Gorgoi, am avut o discuție – tot telefonică – și cu Janusz Szalinski, proprietarul a două treimi din terenul pe care e amplasat Muzeul Satului Bran. Mi-a întors pe dos tot „adevărul” pe care îl știam despre situația muzeului și despre intențiile actualului proprietar. Vă invit să citiți aici toată povestea, ca să aveți ambele variante ale situației și să trageți singuri concluziile. Vă asigur că e năucitoare!

Foto preluat de pe digi24.ro, unde găsiți și povestea detaliată a muzeului.