Dincolo de situația încâlcită a terenului pe care se află Muzeul Satului din Bran (parte componentă a Muzeului Național Bran), despre care s-a tot vorbit în ultima perioadă, aș vrea să atrag atenția asupra gospodăriilor și locuințelor care îl compun, pentru că ele sunt o mărturie vie a acestei zone etnografice, a ocupațiilor tradiționale ale localnicilor, mai ales că unele sunt cu caracter unicat, vechi de peste 200 ani.
Da, până la urmă, poate că se poate cumpăra un teren în ideea relocării, însă costurile mutării ar fi mult mai mari decât terenul în sine, iar distrugerile cauzate de acest proces ar fi, în estimarea Anemonei Todor, referent de specialitate al Muzeului Național Bran, de circa 40 - 60%. Mutarea unor valori de patrimoniu național nu se poate face nici repede, nici superficial, nici neprofesionist. Totul ar trebui demontat bucată cu bucată, numerotat, notat, apoi reasamblat în altă parte. Unele căsuțe au temelii de piatră peste care au fost așezate bârne din brad, îmbinate la capete cu lut și văruite, iar acoperișurile cu șindrilă sunt prinse cu mii de cuie pentru siguranță. Și chiar dacă s-ar găsi banii pentru teren, respectiv pentru mutare, și chiar dacă s-ar găsi specialiștii care să poată duce la îndeplinire această sarcină dificilă, chiar dacă ar fi întrunite toate celelalte condiții obligatorii (de temperatură, precipitații ș.a.), tot s-ar pierde peste jumătate din autenticitatea ansamblului. Iar noi, ca și turiști, am rămâne fără mărturia concretă și palpabilă a istoriei ancestrale a locurilor. Fără o bucățică din istoria noastră, a românilor, adică. Și locuitorii Branului ar rămâne fără aproximativ 30 de locuri de muncă (pentru că majoritatea sunt localnici), 30 de familii ar rămâne fără un venit stabil, ceea ce, în economia comunei, înseamnă extrem de mult!
E mai simplu să abandonăm decât sa gasim o soluție? Nu militez pentru binele unei instituții, ci pentru transmiterea unor valori autentice românești, care riscă acum să se stingă de la sine, să treacă în uitare. Un gest de protejare, sper că nu ca țipătul unei lebede negre, va avea loc, miercuri, 12.02.2020, organizat de sindicatul angajaților muzeului, afiliați la Sindicat Cartel Alfa. Un protest pașnic, ce se vrea a fi un strigăt de ajutor, un pas pentru conștientizarea opiniei publice asupra posibilelor pierderi.
Am vorbit cu Anemona Todor, angajată a muzeului, cam ... de o viață de om, care s-a implicat fervent pentru a oferi o șansă la existență, Muzeului Satului din Bran, și mi-a spus simplu că acolo e o atmosferă ”de tristețe”. Salut și susțin implicarea oamenilor ca ea, care și-au dedicat viața promovării culturii tradiționale românești autentice, reale. Oameni care au întreținut acest proiect, de care s-au atașat ca de un copil, pe care l-au privit nu doar ca pe un loc de muncă, ci ca pe o istorie. Timpul e prea scurt pentru a găsi o soluție validă, prea scurt pentru a găsi locul potrivt, prea scurt pentru a muta ceea ce a dăinuit și există ca o amprentă a locului.
Focul păstrării conștiinței naționale e acoperit de ger, un ger care aduce cu el uitarea!
2 Comentarii
Ce s-a mai întâmplat între timp cu Muzeul Bran?
RăspundețiȘtergereIn perioada asta toate muzeele sunt inchise, dar vreau sa cred ca, intre timp, ar putea sa fie reglementata situatia juridica. Eu, cel putin, abia astept sa-i calc, iar,pragul!
RăspundețiȘtergereAșteptăm să ne împărtășești opinia ta, cu convingerea că știi deja regulile de conduită care se aplică și în viața reală și în on-line.