SOS Muzeul Satului Bran

Directorul Muzeului Național Bran, Mihai Gorgoi, mi-a făcut, într-o intervenție telefonică, câteva precizări despre impasul în care se află în privința Secției de Etnografie – Muzeul Satului din Bran, pe care poate mulți dintre voi îl știți și l-ați vizitat.

Executorii judecătorești au decis, alaltăieri (n.n. 14 ianuarie) eliberarea de urgență a terenului pe care se află amplasat muzeul, acordând instituției 30 de zile pentru aceasta. Nu știu dacă ei au observat cele 18 gospodării istorice pe care muzeul le-a amplasat aici în urmă cu circa 50 de ani, dar este de-a dreptul imposibil să dezasamblezi aceste monumente de patrimoniu și să le muți în altă parte, de parcă ar fi cutii de carton. Cu atât mai puțin în 30 de zile, cu atât mai puțin în timpul acestor zile geroase de iarnă. Instituția nu dispune de resursele financiare adecvate și nici de personal suficient sau calificat pentru aceste proceduri. Ministerul Culturii – conform afirmațiilor lui Mihai Gorgoi – încearcă să găsească o soluție, deși nu se întrevede niciuna într-un timp atât de limitat. O variantă ar fi achiziționarea , în apropiere, a unui teren pe care să fie strămutat Muzeul Satului, casă cu casă, dar la acest moment e o soluție imposibilă – localitatea Bran nu dispune de terenuri corespunzătoare, ca și dimensiuni și ca poziționare (acum, Muzeul Satului e amplasat în centrul localității, imediat lângă intrarea în Castelul Bran),mai ales pentru turiști. Iar costurile aferente translocării gospodăriilor ar fi exagerat de mari. După cum mi-a confiat directorul muzeului, acestea ar fi mult mai mari decât cele de achiziționare a noului teren sau chiar de achiziționare a terenului tocmai pierdut în instanță. Și – o altă anomalie! – acest teren nu poate fi vândut de actualii proprietari, pentru că există încă litigii în derulare cu privire la procedura de achiziționare. Se pare că terenul a fost cumpărat de la proprietarii de drept cu mult timp în urmă, dar fără a se respecta dreptul de pre-empțiune al statului român. Iar cererea de anulare a tranzacției a venit tot din partea Muzeului Național Bran, în speranța că astfel Muzeul Satului poate fi salvat. Iar ca situația să fie și mai alambicată, din cei 3 proprietari de drept ai terenului, doar doi și-au înstrăinat drepturile litigioase către actualii proprietari (cei care vor să evacueze Muzeul Satului). Al treilea ar fi înaintat o ofertă Ministerului Culturii, care, însă, nu s-a concretizat.

În această situație complicată, pentru gestionarea căreia nu a existat o continuitate (terenul a fost revendicat încă din 2005, iar actualul director conduce instituția din 2017; câți miniștri ai culturii s-au perindat între timp la București?), cine va pierde, cu certitudine, va fi patrimoniul nostru, istoria necunoscută și fermecătoare a bunicilor și străbunicilor din zonă. Indiferent de deciziile instanțelor și de impunerile executorilor, nimic nu va mai fi la fel ca înainte. Așa că voi, cei care treceți prin Bran zilele acestea, aruncați o privire prin porțile mari, de lemn, încuiate, ale Muzeului Satului, ca să îl rețineți măcar pe retină așa cum a fost odată... Pentru că nu veți mai simți mirosul căsuței bunicilor, așa cum l-am inhalat eu din plin vara trecută, când am intrat în căsuțele frumoase și curate din muzeu. Nu mai aveți cum. Mai priviți-l, măcar, pentru o ultimă oară. Mai aveți 28 de zile!