Conacul Sinkovits, armonii iluzorii de toamnă târzie

Profitând de zilele acestea frumoase, colind prin țară când pot. Și printre surprizele descoperite pe ici, pe colo, se numără Castelul Sinkovits din localitatea Cătălina, județul Covasna, pe care l-am găsit scăldat de razele calde ale unei toamne senine. Nu știam nimic de el, decât că este clădire de patrimoniu, căci este pe lista LMI cu codul CV-II-m-A-13161. 



L-am găsit pe Waze și m-am oprit la el. Doar atât am putut să fac. L-am privit prin grilajul unei porți de fier forjat și am lăsat imaginația să zburde, căci conacul este proprietate privată, aparținând unui oarecare Cseh Ferenc. Domeniul, căci este vorba de un spațiu generos, găzduiește o clădire ale cărei baze au fost puse în anul 1640 de către Basa Tamás din localitatea învecinată, Zăbala, sub domnia principelui Rákoczi György.



Nu am găsit multe detalii referitoare la acest conac, dar se știe cu siguranță că a trecut prin mâinile multor stăpâni. După cel de-al Doilea Război Mondial clădirea a devenit sediul Cooperativei Agricole, iar la începutul secolului XX  a funcționat ca fabrică de spirt. 

Dincolo de gard (unul îngrijit și monitorizat) am descoperit două construcții ample, dreptunghiulare, una aflată în stare proastă, iar cealaltă cu un aer curat, renovată și, posibil, locuibilă. Conacul propriu-zis, amplasat central, deși într-o stare de degradare vizibilă, este impunător și lasă loc de visare. Nu am reușit să văd interiorul, însă cred că perioadele sale de glorie au fost fabuloase, cu petreceri rafinate și invitați eleganți. 




Acum, chiar nu știu de cât timp se află în proprietate privată și care sunt obiectivele pentru acest edificiu, însă dacă s-ar reuși restaurarea sa și darea spre vizitare, cred că ar fi, ca și în alte cazuri, un punct de atracție minunat, iar comunitatea s-ar putea dezvolta în jurul lui.

Conacul are un aer boem și l-aș vedea recuperat într-un stil renascentist cu accente boho-chic pe spațiile verzi. Este atractiv și așa, dar pentru un scenariu de Halloween, că tot e perioada, însă tare mult mi-aș dori să-l văd pus pe picioare, mai ales că zona, acum – toamna – are niște culori senzaționale, iar dealurile ondulate ar suporta trasee lejere de relaxare. 



Sper că există un proiect de restaurare sau intenții în acest sens, pentru că geamurile sparte și zidurile descompuse ale castelului vor aduce prejudicii fizice în continuare. Și care este sensul achiziționării unui ansamblu de patrimoniu dacă nu readucerea lui la viață? Voi aștepta, pentru că sigur voi mai face un drum până aici în anii care vin.


Trimiteți un comentariu

0 Comentarii