Modernizarea teoretică a Pieței Sfatului din Brașov. Cum poate fi salvată fântâna arteziană sau de ce nu poți să spargi cu pickamerul pereții Casei Sfatului.

    Poate vă e cunoscută frenezia recentă din jurul modernizării punctului zero din Brașov - Piața Sfatului. Primăria a organizat un concurs de proiecte, iar cel mai  bun a câștigat o sumă nu chiar mică de bani (aproximativ 1,5 milioane lei. Problema semnalată de o mare parte a comunității a fost intenția de a muta fântâna din centrul pieței – un pseudo-simbol indus, aparținând mai degrabă tristei perioade comuniste decât istoriei de sute de ani a orașului. Pentru că fântâna a fost construită în anul 1985 și, din punctul meu de vedere, nu se integrează deloc în ansamblul arhitectural istoric al zonei.

    Focusată pe problema translocării „obiectivului” (e vorba de o mutare cu câțiva metri), puțină lume a observat și „cealaltă” problemă a proiectului (între ghilimele deoarece mutarea fântânii chiar nu cred că reprezintă o situație critică): mutilarea Casei Sfatului. Pentru cei care nu știu, Casa Sfatului are o vechime de peste 600 de ani, este monument istoric de importanță națională și, de circa 70 de ani, este sediul expozițional principal al Muzeului Județean de Istorie Brașov.

    Proiectul câștigător prevede executarea unor „puncte de acces suplimentare” în Casa Sfatului sau, mai pe românește, găurirea pereților pe toate laturile, ca să se mai facă „niște uși”. Ca să aflăm dacă acest lucru este chiar și imaginabil – nu posibil – am luat legătura cu managerul muzeului, Nicolae Pepene (foto dreapta). Intervievatul nostru s-a arătat și el amuzat de agitația din jurul fântânii care a pus într-un con de umbră problema reală a proiectului și ne-a confiat că suntem primii jurnaliști care îl contactăm pe tema aceasta. 

De altfel, nu a fost contactat nici de Primăria Brașov – cea care a lansat concursul de proiecte – și nici de vreunul dintre participanți. Nici în calitate de director al instituției care are drepturi asupra clădirii și nici în calitate de președinte al Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice, entitate care va trebui, la un moment dat, să dea un aviz pe proiectul de modernizare. Dar că stă liniștit cel puțin dintr-un anumit punct de vedere: pentru că tot Primăria Brașov a semnat, în urmă cu 2 ani, contractul prin care Muzeul de Istorie are drepturi depline asupra Casei Sfatului, până în anul 2035. Adică fără acordul instituției, proiectul este nul și nu poate fi pus în practică. 

    Iar acum să vedem de ce găurirea Casei Sfatului ar reprezenta o mare problemă. În primul rând, pentru că este un monument istoric (de importanță națională), iar în monumentele istorice nu poți intra cu pickamerul după bunul tău plac, doar ca să îi mai faci niște uși. Există o Lege a Monumentelor Istorice care prevede expres acest lucru. Există structuri anume desemnate care avizează (sau nu) orice intervenție asupra unor monumente istorice, în zonele de protecție ale monumentelor istorice sau în zone cu peisaj cultural. Una dintre ele este condusă chiar de Nicolae Pepene. Oare va trece proiectul de modernizare?

    În al doilea rând, nicio instituție muzeală care se respectă nu are multiple puncte de acces în același sediu expozițional. Există o singură intrare, un circuit de vizitare și o ieșire. Eventual ieșiri de urgență. Nu poți intra în muzeu prin 3 sau 4 puncte diferite. Apoi, mai există problema securității exponatelor. Și a zonelor de afișaj. Dacă pe fiecare perete ai pune câte o ușă, cum reușești să organizezi exponatele?

    Am aflat că una dintre persoanele care a întocmit studiul istoric al Pieței Sfatului (pus la dispoziție de Primăria Brașov, în cadrul concursului de proiecte) e acea arhitect – și da, am făcut bine acordul! – care a avizat mutilarea Cetății Râșnov în perioada în care aceasta se afla în proprietate privată. Despre asta într-un alt material, asupra căruia încă ne documentăm. 

    Revenind în Piața Sfatului, pentru că ne place, întrebarea care se pune e: de ce ar plăti primăria o căruță de bani pentru un proiect care, cel mai probabil, nu va fi pus în practică niciodată? De ce ai da bani reali și utili (pe alte domenii) pe un proiect ireal și inutil? Vestea bună e că pot sta liniștiți și cei care își fac griji pentru soarta fântânii: nu, dacă nu se găurește Casa Sfatului, nu se mută nici fântâna. Sic!