Prejmer, un punct pe harta turistică

Aș vrea să vă vorbesc de Prejmer, sat din județul Brașov ce adăpostește o biserică evanghelică fortificată, aflată în patrimoniul cultural mondial UNESCO, pe care am descoperit-o anul acesta în pozele mai multor prieteni ce au început să caute și dincolo de orașul Brașov.

Prima atestare documentară a așezării Prejmer datează din anul 1240, atunci când regele Béla al IV-lea al Ungariei a oferit spre administrarea ordinului cistercienilor 4 localităţi din Ţara Bârsei, printre care şi Prejmer. Denumirea comunei provine din termenul celtic “Preşmir”, care se poate traduce “printre izvoare”, etimologie ce demonstrează existenţa comunei ca aşezare autohtonă românească înainte de aşezarea saşilor.

Am promovat-o și noi, anul trecut, însă spre surprinderea mea, am auzit din ce în ce ai des numele Prejmer pe lista de obiective turistice a mai multor apropiați și mă bucur nespus. Nu e datorită promovării noastre, desigur, ci datorită faptului că se spune despre ea că este cea mai bine păstrată și cea mai puternică biserică-cetate medievală din estul Europei. Începurile sale sunt strâns legate de Ordinul Cavalerilor Teutoni care au primit, în anul 1211, de la regele Andrei al II-lea al Ungariei act de donație și drept de stăpânire peste Țara Bârsei, cu condiția apărării acestui flanc al regatului de invazia cumanilor, care pătrundeau în zonă prin trecătorile Buzăului. Biserica centrală, construită în secolul XIII a fost înconjurată de ziduri înalte şi astfel a fost creată o cetate ţărănească cu scop de apărare. Pentru un plus de siguranță, au fost săpate șanțuri adânci cu apă, dar apa era infestată, cu fecale şi deşeuri. Atacatorii, de obicei, ajungeau răniți, iar trecerea înot a unei ape infestate însemna infectarea rănilor, ce putea duce la septicemie şi chiar moartea luptătorilor. 

Una dintre atracțiile cetății este stuparul de cămăruțe care este unic. Practic, sunt 274 de încăperi mici, câte una pentru fiecarefamilie din sat.Numărul camerei era identic cu cel al casei, de aceea toate sunt numerotate. De asemenea, Drumul Străjii pe lângă zidurile cetății este foarte bine păstrat; în cazul altor fortificații acesta nu mai axistă. O alt atracție este „Orga Morții”, care, practic, era o scândură cu cinci puști, plasate în oglindă, pe o parte și pe alta, care se roatea și devenea un fel de mitralieră.

Una dintre legendele cetății povesteșe că la una din invaziile barbare, un tânăr a fost lovit în cap de „dintele” unei porți de fier și atât de tare avea capul, încât a sfârșit prin a-l rupe. Așa au ales oamenii să-și explice existența unei porți „știrbe” din interiorul cetății. O altă legendă, cunoscută în majoritatea cetăților medievale din Țara Bârsei, spune că, în cazul în care un cuplu se certa, era pedepsit să locuiască mai mult timp în „odaia împăcării”. Cei doi soți erau obligați să supraviețuiască cu un singur tacâm și un singur blid. Această „condamnare” ducea, inevitabil, la împăcarea soților.

Oricum, ghizii de acolo sunt extrem de amabili și dispuși să răspundă la toate întrebărilepe care le poți avea.

Pe de altă parte, sătucul este curat și centrul este cochet, dar cam atât, însă cetatea merită să bați drumul până acolo.