O zi numai bună să te pierzi și să-ți duci gândurile și inima într-un loc spiritual care e desprins de oraș, de consumerism și prea mult ego. M-am oprit odată cu timpul oprit lângă mine, simțind nevoia să stau, să respir, să gândesc și să-mi acord o șansă la o scurtă introspecție, pentru că am nevoie în tot tumultul cotidian. Unde? Pe drumul Carului, spre Fundata. Zona e ca ruptă dintr-un colț al Raiului.
Am nimerit într-un moment al zilei în care norii se așezau posesiv pe sat și sfințenie, apoi, soarele încerca să lumineze valea și să-mi aducă zâmbetul. Și totul o lua de la capăt, ca lupta noastră zilnică. Un joc de umbre și lumini se revărsa peste bisericuța de lemn care pare a fi ca un pustnic cu energie continuă, care nu se plânge doar există pentru a ne demonstra că există ceva ce echilibrează totul.
4 Comentarii
Ai capturat cerul într-o formă de zile mari! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc! :) In toata negura, putem gasi, cateodata, o iesire!
RăspundețiȘtergereAtât textul cât și imaginea mi se par extrem de echilibrate și de sugestive. Citind, m-am transpus și eu în locul acela rupt de timp si de nimicurile noastre cotidiene. Bravo!
RăspundețiȘtergereDa, Clara are puterea aceasta, prin cuvinte si imagini (pentru că și fotografiile îi apartin), să te ducă acolo, în povestea ei, indiferent care e povestea!
ȘtergereAșteptăm să ne împărtășești opinia ta, cu convingerea că știi deja regulile de conduită care se aplică și în viața reală și în on-line.