1 Martie: Anul Nou, Iulius Cezar și Evdochia. Mit, legendă și istorie împletite într-o funie alb-roșie.

Conform legendelor, tradiția Mărțișorului oferit de 1 Martie ar fi legată de faimoasa Baba Dochia, despre care cred că toată lumea a auzit: se spune că, mergând cu oile la munte, Baba a luat cu sine și un caier de lână, torcând un fir roșu și unul alb, pe care le-a unit, simbolizând funia anului.

În ziua de Dochia (1 Martie) femeile împleteau un fir de mătase sau lână roșie cu unul alb, iar apoi îl puneau la gât, pentru a fi rumene și albe peste an. Mărțișorul se purta până în ziua de Sfântul Gheorghe, când se agăța pe un trandafir sau pe o creangă de cireș înflorit. În Bucovina, după ce femeile scoteau mărțișorul de la gât, îl păstrau zicând că e bun de deochi și se spălau cu el pe ochi.

 

Dar cine a fost această Babă Dochia? Ei bine, ea a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, așa-i? Voi ce știți? A fost o babă cu suflet rău? Sau o fată de împărat? Sau o simplă ciobăniţă? Indiferent de varianta pe care o cunoașteți (pentru că sunt multe!), Dochia reprezintă o poveste fundamentală a folclorului românesc, care a purtat cu ea până azi obiceiuri de primăvară pe care românii le respectă, sau măcar le cunosc, şi în prezent.

Dochia sau Evdochia?

Baba Dochia are drept corespondent în calendar pe Sf. Evdochia, de la care, spun unele variante, și-a luat numele, ca urmare a interferenţei dintre legenda populară şi cea creştină. Frumoasa Evdochia, născută în Cetatea lliopolei din Liban în vremea Împăratului Traian, şi-ar fi trăit tinereţea în desfrâu, dar spre bătrâneţe s-a pocăit și a fost botezată de episcopul Theodot. Și-a împărţit averea la săraci şi s-a retras la mănăstire, unde ar fi făcut mai multe minuni, pentru care a primit rangul de cuvioasă mucenică și o zi de celebrare în calendarul creştin: 1 Martie. Calendarul popular şi-ar fi însuşit numele Evdochiei creştine ca Baba Dochia, reprezentând Anul Vechi (iarna), care e nevoit să se retragă în favoarea anului nou (primăvara) după 9 zile de „confruntări”. Zile în care Baba își tot leapădă câte un cojoc.

 

Vechi și nou, tânăr și bătrân

 

Luna martie stă sub semnul luptei dintre forţele malefice ale iernii şi cele benefice ale primăverii, ale ”revenirii la viață”. Capriciile vremii caracteristice acestei perioade sunt patronate de cele 9 (sau 12, depinde de zonă) Babe. Cea mai aprigă dintre ele, Dochia, se arată în fiecare an la 1 Martie. Ea stă la cumpăna dintre anul vechi şi anul nou, dintre iarnă şi vară. Este bătrînă, la fel ca şi anul, întocmai ca şi Moş Crăciun, fiind urmată în calendar de sfinţi tineri, care marchează un nou ciclu temporal. Astfel, după Baba Dochia urmează SînToader, care vine „întotdeauna înfocat şi călduros, ca un Făt Frumos”. În Basarabia, şi pe alocuri, i se mai spune şi Baba Marta. Dacă ziua de Baba Dochia e frumoasă, atunci toată primăvara şi vara vor fi frumoase.

 

Anul Nou de 1 Martie

 

Și ca să înțelegeți de ce am spus că Baba Dochia stă la cumpăna dintre anul vechi și cel nou, trebuie să știți că, până la Împăratul Caesar, Anul Nou începea la 1 martie și marca începutul sezonului agricol. Marte – zeul lunii care tocmai a început - a fost la origini zeul primăverii, vegetaţiei, ulterior căpătând valenţe războinice. De-a lungul milenilor, diversele popoare au ales variate date de serbare a Anului Nou, dar toate sunt legate de mişcarea Soarelui, de solstiţii şi echinoţii. Calendarul roman a avut iniţial 10 luni (de aici şi numele actual al lunilor, de exemplu septembrie e luna a şaptea, octombrie a opta etc.), şi începea, cum spuneam, la 1 Martie. După reforma calendaristică din timpul lui Iulius Caesar, data Anului Nou a fost mutată la 1 ianuarie. Acest lucru a tras şi strămutarea multor obiceiuri din primăvară în ciclul Sărbătorilor de Iarnă de 12 zile (25 decembrie Crăciun – 6 ianuarie Boboteaza). Pluguşorul, care marca scoaterea plugului şi tragerea primei brazde, este un exemplu edificator.

 

Ce se face și ce nu se face în 1 Martie – Ziua Babei Dochia

 

Mai demult, Ziua Babei Dochia trebuia să fie ținută ca o sărbătoare, numai torsul fiind permis (pentru că și Baba Dochia a plecat pe munte cu fusul). Altfel, Baba Dochia s-ar fi mâniat așa de tare încât, scuturându-și cojoacele timp de 9 zile la rând, iarna s-ar fi prelungit. Fetele mari care nu-și doreau soacre rele se sileau din răsputeri să nu muncească deloc pe 1 martie. În această zi, ușile și ferestrele trebuiau lăsate larg deschise, pentru a intra aerul de primăvară. Tot în această zi, se spunea că dacă oamenii mănâncă urzici, vor fi sănătoși tot anul. În unele zone ale țării exista obiceiul ca femeile să fiarbă bostan alb și să dea de sufletul Dochiei, ca să o înduplece și să mai poată lucra câte ceva. În alte zone, din contră, oamenii începeau cât mai multe activități, fiindcă Dochia era o femeie din cale-afară de harnică. În Mehedinți exista obiceiul ca în dimineața zilei de 1 Martie să nu ieși din casă nemâncat, ca să nu fii spurcat de cuc.

 

Orice ați ști, orice ați crede și oricum ați marca ziua de 1 Martie, echipa Vestigii Istorice vă dorește să aveți parte de o primăvară frumoasă și însorită!