Când drapelul atârnă trist deasupra unui mort în straie albe

 Nu știu cine a mai auzit de biserica ortodoxă veche din Zăbala, județul Covasna. Eu am găsit-o pe lista monumentelor istorice, unde e catalogată ca fiind „de importanță națională”. Așa că într-o zi cu soare mi-am propus să o vizitez. Zăbala nu este chiar o localitate turistică... e situată în Depresiunea Târgu Secuiesc, între localitatea cu același nume și orașul Covasna. Sau, dacă vii dinspre Brașov spre Târgu Secuiesc, drumul de duce în dreapta, pe la Reci, pe DN13E. Bisericuța e amplasată mai în marginea satului și, dacă nu întrebi, e greu să o găsești. Chiar și așa, majoritatea localnicilor te vor îndrepta către noua biserică ortodoxă, pentru că vechiul monument istoric e scos din uz, închis și abandonat... Credincioșii au acum un alt edificiu, mult mai mare, în care îl pot regăsi pe Dumnezeu. Și pare că nimeni nu mai are nevoie de bisericuța cea veche... Purtând hramul "Adormirea Maicii Domnului", biserica e atestată documentar din anul 1777. Ușile bisericești, care poartă icoana Bunei Vestiri, au aparținut vechii biserici din orașul Covasna, fiind dăruite românilor din Zăbala cu ocazia construirii bisericii. În timpurile acelea, a fost, probabil, unul dintre puținele locuri în care populația românească își putea regăsi și afirma identitatea. Acum avem, pentru asta, biserici noi, mari și încăpătoare. Și mall-uri, mă gândesc… Iar mica bisericuță de lemn nu mai servește nimănui. Drapelul tricolor, așezat la un moment dat în turnul bisericii, a devenit inutil. Vremea și-a făcut mendrele cu el, iar acum atârnă trist și uzat, la fel de nefolositor ca și monumentul istoric pe care îl marchează. Iar albul aproape imaculat care îmbracă edificiul mai poate fi doar straiul curat cu care îmbraci un mort, înainte de a-l coborî în uitare, sub o cruce care, azi, nu prea mai spune multe nimănui…