Biserica românească ridicată de un prinț sârb, în Ținutul Covasnei

Localitatea Vâlcele din județul Covasna, un sat parcă năuc, în mijlocul unei locații de poveste, la margine de pădure și drum ocolit, unde se vede străjuind biserica. O biserică ridicată în 1843 – 1844, în stil basilical, din piatră și cărămidă, pe care flutură demn un drapel românesc, care a parcurs, în anul Centenar, drumul către Alba Iulia.

Paroh al acestui locaș este preotul Ioan Tamaș, care povestește cu drag de istoria locului. Biserica a fost construită pe un teren cumpărat de prințului sârb Milos Obrenovici, care s-a vindecat după ce a urmat un tratament cu apele minerale de aici. Satul este (sau mai bine zis era?) cunoscut pentru beneficiile apelor minerale care au reușit să aline chiar și durerile lui Nicolae Bălcescu și ale lui Avram Iancu, ambii poposind aici.

În cinstea acestora, curtea bisericii adăpostește busturile lor, care au fost realizate prin intermediul unor donații, deoarece, așa cum ne povestește preotul paroh, Direcția Județeană de Cultură Covasna alocă fonduri exclusiv pentru monumentele maghiare. Ioan Tamaș intenționează să pună alături de aceștia și busturile regilor daci Burebista și Decebal.

Un lăcaș pentru suflete de români care rezistă tot datorită dăruirii omului. Un om ce slujește cu sufletul, atât o biserică, cât și un sat. Un edificiu în jurul căruia se coagulează spiritul rural al românului, un preot care ar face mai mult, un om care sfințește și la propriu și la figurat, un edificiu trecut prin istorie, desăvârșit de empatie.