Micuța biserică de lemn din Chichiș și tanti Rozalia

Timpul trece, dar ea, tanti Rozalia (80 de ani), există ca o dovadă vie a trecerii lui. Și parcă toate poveștile locului, spuse așa, în mod uman, simplu, te fac să fii atent chiar dacă sunt trecute, din alte lumi și privesc alte lumi, neconforme cu timpurile noastre. Tanti Rozalia păstrează vie istoria Bisericii de lemn „Sf Petru și Pavel” din Chichiș, ridicată în 1740.  De 40 de ani, ea are grijă de micul edificiu istoric. Locuiește în vechea casă parohială care, ea însăși, e o istorie. Cumva, în halatul ei albastru, tanti Rozalia se confundă cu peretele, în aceeași culoare ca al casei. Parca sunt un singur personaj. Discuția a decurs cu nostalgie, ca și când ascultam o poveste rostită de bunica. Eu eram fascinată de lumina din ochii ei, de căldura și liniștea pe care o transmitea, deși nu ne știam. Un personaj pe care, dacă îl vom pierde, am senzația (și nu e doar o senzație) că vom pierde toate poveștile legate de biserica veche, de asemenea uitată. Renovările făcute s-au datorat nicidecum celor ce trebuie să se îngrijească, ci a comunității formate deopotrivă din români și maghiari. În cimitir se mai văd, ca niște umbre, cruci vechi afundate în pământul flămând. Ar fi necesare niște restaurări atât la vechea casă parohială, cât și la fațada bisericuței.